Dar să intrăm în subiect și să aflăm care sunt caracteristicile realismului literar. Trebuie să ne amintim că această mișcare a apărut ca un răspuns la romantism, un curent care ne plasa pe planuri tot mai fantastice și ireale pentru a ne prezenta personaje emoționale îndepărtate de realitate. Ca răspuns la această “de-localizare” literară, a apărut o nouă mișcare artistică care a readus arta și artistul în realitatea fizică, palpabilă: Realismul.

Aici vom descoperi caracteristicile Realismului în literatură, astfel încât să puteți afla mai multe despre schimbările care au început odată cu această nouă mișcare artistică și filosofică.

Imitarea realității

Romanții au fost artiști care s-au sustras realității și contextului lor istoric pentru a evoca lumi mai frumoase, departe de problemele politice. Pe de altă parte, odată cu apariția realismului, realitatea a revenit în prim-plan, iar artiștii care au urmat acest curent au urmărit să creeze opere literare care să fie o reflectare fidelă a realității.

Astfel, autorul a devenit un investigator al societății și al realității, “copiind” cu meticulozitate tot ceea ce prindea pentru a-l transmite în operele sale. “Geniul creator” al romantismului era acum înlocuit de un artist care imita realitatea într-o manieră obiectivă, departe de emoții sau sentimente.

Caractere umile și marginalizate

Datorită acestei “reîntoarceri” la realitate, o altă caracteristică a Realismului literar este aceea că personajele care apar în operele sale nu mai sunt “eroi” romantici, adică ființe idealizate, tipice burgheziei, ci se întorc la realitatea de moment. De aceea, protagoniștii multora dintre romanele romantice sunt oameni umili sau aparținând claselor marginalizate ale societății, care sunt de asemenea reprezentați cu toate caracteristicile lor: vorbesc, se exprimă și comunică cu propriul jargon.

Din cauza prezenței ridicate a acestor personaje în producția literară a vremii, în literatură a apărut un nou concept: determinismul. Acest concept se referea la faptul social că toți oamenii sunt determinați de propriile caracteristici sociale: locul de naștere, clasa socială și sexul. Toate acestea marchează și definesc viața oamenilor pentru tot restul vieții lor.

Limbajul colocvial

Pentru că autorii realiști doreau să imite realitatea, limba pe care o foloseau în textele literare era o reflectare a realității lingvistice a țării. Din acest motiv, prezența limbajului popular, a proverbelor și a zicerilor sunt foarte prezente în aceste romane. Mai mult, dacă apar dialoguri între persoane din clase sociale diferite, autorii au folosit expresii tipice acestui sociolect, chiar dacă puteau fi vulgare.

Bărbatul este din nou în centrul atenției

Cu realismul s-a recuperat viziunea în care omul era centrul principal al discuțiilor și analizelor. Veneam dintr-o epocă în care abundaseră temele mitologice, poezia și emoțiile, dar acum toate aceste “înflorituri” au fost eliminate pentru a analiza și studia omul așa cum este el în realitate. În acest fel, se creează o literatură mai angajată social și politic, deoarece, prin observarea contextului, autorii denunță situația dureroasă la care sunt supuși mulți oameni.

O analiză a vieții burgheze

Se spune că realismul este curentul estetic al burgheziei și a apărut tocmai când această clasă socială a început să crească și să se impună în marile orașe. În romanele lor, mulți autori au prezentat personaje și situații tipice vieții burgheze: relațiile lor cu banii, problemele lor etc. Acest lucru nu înlătură faptul că, în perioada burgheziei, personajele și situațiile burgheziei nu au fost întotdeauna aceleași. Acest lucru nu înseamnă că personajele umile nu au apărut în operele lor, dar personajele și temele principale erau, de obicei, cele ale burgheziei.

Aplicare socială și politică

O altă caracteristică importantă a realismului literar este că a fost o mișcare care s-a angajat foarte mult în reformarea socio-politică a țărilor. Realiștii au folosit realitatea ca bază pentru a denunța diferite situații și nedreptăți pe care le vedeau având loc în marile orașe. A fost un mod de a critica societatea din interior și de a încerca astfel să o regenereze.

Eliminarea sentimentalismului

Una dintre marile schimbări aduse de literatura realistă a fost aceea că a încercat să creeze o narațiune obiectivă, descriptivă. Astfel, apariția sentimentelor și emoțiilor atât de caracteristice romanticilor a fost relegată în plan secund. Ceea ce a contat nu a fost modul în care autorul a trăit realitatea, ci modul în care a descris cu fidelitate realitatea în toată splendoarea ei: atât lucrurile frumoase, cât și nedreptățile. Prin urmare, au optat pentru texte descriptive, obiective și narative, făcând din roman genul vedetă al Realismului.

Narator omniscient

Pentru că textele realiste trebuiau să fie obiective și descriptive, tipul de narator folosit în astfel de romane s-a schimbat complet. Acum, naratorul folosit era naratorul omniscient, o ființă “superioară” care putea descrie în detaliu tot ceea ce se întâmpla în realitate și fără să se implice în intrigă sau în emoțiile personajelor.

.