Ce este rujeola?

Aveți rujeola confirmată? Trimiteți la DermNet fotografiile dumneavoastră.

Moreea, cunoscută și sub numele de rujeolă engleză, rubeolă sau morbulă, este o infecție virală foarte contagioasă care provoacă febră și o erupție cutanată.

Moreea este o boală cu declarare obligatorie.

Moreea

Vezi mai multe imagini cu rujeolă.

Care este cauza rujeolei?

Rojeola este cauzată de virusul rujeolei, care aparține familiei morbillivirus.

Cât de frecventă este rujeola?

Înainte de imunizarea pe scară largă împotriva rujeolei în țările industrializate, rujeola era o boală foarte frecventă în copilărie, care avea o rată mare de mortalitate. În prezent, în țările în care rujeola face parte dintr-un program de imunizare, riscul de expunere și incidența cazurilor efective de boală este scăzută. O tendință recentă a unor părinți de a nu-și imuniza copiii a dus la o creștere a numărului de cazuri de rujeolă, precum și a complicațiilor acesteia.

În țările în curs de dezvoltare, rujeola apare încă frecvent și este asociată cu o rată ridicată de complicații și decese. Ea rămâne o boală frecventă chiar și în unele țări dezvoltate din Europa și Asia.

OMS a raportat o creștere bruscă a numărului de cazuri la nivel mondial în 2018, cu aproape 10 milioane de cazuri, și peste 140.000 de decese, în principal la copiii cu vârsta sub 5 ani. Cele mai mari rate de incidență au fost în Ucraina, Somalia, Republica Democrată Congo, Liberia și Madagascar. Statele Unite au raportat cea mai mare rată de infecție din ultimii 25 de ani, iar patru țări din Europa și-au pierdut statutul de “eliminare a rujeolei”.

Cum se face rujeola?

Rubeola este foarte contagioasă și se transmite cu ușurință de la o persoană la alta prin inhalarea picăturilor respiratorii din aer provenite din tusea sau strănutul unei persoane infectate.

O persoană infectată este contagioasă cu 2 zile înainte de apariția oricăror simptome și rămâne infecțioasă timp de cel puțin 5 zile după apariția erupției cutanate.

O infecție acută de rujeolă dă aproape întotdeauna imunitate pe viață.

Cine este expus riscului de rujeolă?

Indivizii cu risc deosebit de infecție cu rujeolă includ:

• Copiii care și-au pierdut imunitatea pasivă de la mamele lor (dobândită de la mama lor prin transferul de anticorpi prin placentă) și înainte de prima lor imunizare
• Călătorii nevaccinați care călătoresc în zone în care rujeola este endemică
• Individuii cu imunodeficiență (de ex, din cauza infecției cu HIV/SIDA, leucemiei, cancerului, terapiei cu corticosteroizi), indiferent de statutul lor de imunizare
• Migranți și refugiați.

Cel mai mare risc de rujeolă severă și de complicații ale acesteia se întâlnește la:

• Indivizi subnutriți (în special copii care au deficit de vitamina A)
• Cei cu o imunodeficiență subiacentă
• Femeile gravide.

Care sunt semnele și simptomele rujeolei?

Răspunderea rujeolei evoluează prin etape clinice distincte.

Perioada de incubație

• Este cuprinsă între 7-14 zile (în medie 10-11 zile).
• Pacientul nu prezintă, de obicei, niciun simptom.
• Câteva persoane pot prezenta simptome de răspândire virală primară (febră, erupție cutanată punctiformă și simptome respiratorii datorate virusului în sânge) la 2-3 zile de la expunere.

Prodromul

• În general începe la 10-12 zile după expunere.
• Se prezintă sub formă de febră, stare de rău și pierderea poftei de mâncare, urmate de conjunctivită (ochi roșii), tuse și coriză (nas înfundat sau care curge).
• La 2-3 zile după faza prodromală, apar petele Koplik. Acestea sunt pete alb-albastre pe partea interioară a gurii, vizavi de molari, și apar cu 24-48 de ore înainte de faza de exantemă (erupție cutanată).
• Simptomele prodromale durează de obicei 2-5 zile, dar în unele cazuri pot persista până la 7-10 zile.

Exanthem (erupție cutanată)

• Puncte roșii plate cu diametrul de 0,1-1,0 cm apar în a 4-a sau a 5-a zi de la debutul simptomelor.
• Această erupție cutanată fără mâncărimi începe pe față și în spatele urechilor. În decurs de 24-36 de ore se răspândește pe întreg trunchiul și extremitățile (palmele și tălpile sunt rareori implicate).
• Petele se pot uni, în special în zonele feței.
• Debutul erupției coincide de obicei cu o febră mare de cel puțin 40C.
• Erupția începe să se estompeze la 3-4 zile de la prima apariție. Se estompează mai întâi la o nuanță violacee și apoi la leziuni de culoare maro/copil cu scuame fine.

Recuperare

• O tuse poate persista timp de 1-3 săptămâni.
• Complicațiile asociate rujeolei pot fi cauza febrei persistente dincolo de a 3-a zi de erupție.

Cum se diagnostichează rujeola?

Diagnosticul rujeolei se bazează pe istoricul și examenul fizic caracteristic. Deoarece boala este acum atât de rar întâlnită în țările dezvoltate, orice caz suspect necesită confirmare de laborator. Aceasta este deosebit de utilă în următoarele situații:

• Cazuri sporadice
• Cazuri atipice
• Confuzie cu alte boli.

Rojeola acută este de obicei confirmată pe un tampon nazofaringian viral sau de gât analizat prin reacția în lanț a polimerazei (PCR). Se pot folosi, de asemenea, probe de sânge și urină. Acest lucru ar trebui să se facă în termen de 5 zile de la debutul erupției cutanate, cu toate acestea, rezultatele pozitive sunt uneori obținute până la 10-14 zile după ce erupția cutanată a dispărut.

Sângele este, de asemenea, prelevat pentru detectarea anticorpilor IgM și IgG împotriva rujeolei (serologie). Nivelurile de IgM specifice devin ridicate în timpul fazei active de infecție, iar anticorpii IgG apar în timpul fazei de recuperare.

Cultura virală a gâtului și a tampoanelor nazofaringiene este preferată la pacienții imunocompromiși, la care dovezile serologice ar putea fi absente din cauza scăderii răspunsului imunitar. Un test de imunofluorescență pentru antigenul rujeolic poate fi, de asemenea, luat în considerare la pacienții cu imunitate scăzută.

Care este tratamentul rujeolei?

Nu există un tratament specific pentru rujeolă, motiv pentru care imunizarea este atât de importantă. Tratamentul pentru cazurile ușoare de rujeolă este de susținere. Odihna la pat este vitală, deoarece previne complicațiile și împiedică răspândirea virusului.

• Dă paracetamol pentru febră. Aspirina nu trebuie administrată unui copil cu o boală virală, deoarece este asociată cu dezvoltarea sindromului Reyes.
• Vitamina A pentru copiii din țările în curs de dezvoltare sau care sunt malnutriți. OMS recomandă o doză de 200.000 de unități internaționale (UI) de vitamina A timp de două zile, pentru reducerea rujeolei și a complicațiilor acesteia. O recenzie Cochrane a constatat că aceasta reduce mortalitatea și mortalitatea legată de pneumonie la copiii cu vârsta sub 2 ani.
• Mențineți un aport adecvat de lichide pentru a preveni deshidratarea.
• Utilizați un umidificator pentru a asigura ameliorarea tusei/durerii gâtului.
• Asigurați suportul nutrițional, după cum este necesar.
• Observați cu atenție persoanele cu risc ridicat pentru a preveni complicațiile.

Pacienții cu somnolență, deshidratare sau respirație greoaie necesită spitalizare pentru îngrijire de susținere.

Antibioticele sunt necesare doar pentru a trata infecțiile bacteriene secundare, cum ar fi otita medie, diareea infecțioasă, pneumonia și sepsisul.

Ribavirina (antiviral) este utilizată pentru a trata infecția rujeolei la pacienții imunocompromiși și la cei afectați de panencefalită sclerozantă subacută.

Care sunt complicațiile rujeolei?

Aproximativ 30% din cazurile de rujeolă raportate au una sau mai multe complicații.

• Gastrointestinale: diaree care poate fi fatală dacă apare deshidratarea, afte bucale, apendicită, hepatită, adenită mezenterică și pancreatită.
• Orechi: otita medie (aproape exclusiv la copii) poate duce la surditate.
• Tractul respirator: laringobronșită, crup rujeolic și pneumonie (fie virală primară, fie bacteriană secundară) – cea mai frecventă cauză de deces din cauza rujeolei.
• Ceafă: miocardită și pericardită.
• Sistemul hematologic: trombocitopenie, provocând hemoragii și coagulare intravasculară diseminată (CID).
• Ochi: conjunctivită și/sau ulcerație corneană care duce la orbire (mai ales dacă este deficitară în vitamina A) și strabism.
• Reni: glomerulonefrită acută (inflamație a rinichilor) și insuficiență renală.
• Sistem nervos: convulsii febrile și encefalită.
• Malnutriție (mai ales dacă provine dintr-o comunitate săracă).
• Infecția cu rujeolă în timpul sarcinii crește riscul de travaliu și naștere prematură, pierdere fetală și deces matern.

Rar, panencefalita sclerozantă subacută – o afecțiune fatală – se dezvoltă la zeci de ani după o infecție cu rujeolă din cauza persistenței virusului rujeolic în sistemul nervos central.

Cum poate fi prevenită rujeola?

Rubeola poate fi prevenită prin vaccinare cu vaccin viu atenuat împotriva rujeolei. Acesta este disponibil ca preparat cu un singur antigen sau combinat cu vaccinuri vii atenuate împotriva oreionului și/sau rubeolei. Vaccinul combinat împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) face parte în prezent din programele de imunizare de rutină în majoritatea țărilor industrializate, inclusiv în Noua Zeelandă.

Vaccinul împotriva rujeolei induce imunitate pe termen lung (probabil pe toată durata vieții) la majoritatea indivizilor. Calendarele de vaccinare recomandă o strategie de imunizare în două doze; prima doză la vârsta de 12-15 luni, urmată de o a doua doză la 4-6 ani.

Vaccinul împotriva rujeolei nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Femeile care nu au fost imunizate anterior împotriva rujeolei trebuie să evite sarcina timp de o lună (28 de zile) după ce au primit vaccinul ROR.

Immunoglobulina nu previne rujeola, dar este utilă în diminuarea severității bolii la cei expuși la virus. Este recomandată pentru:

• Femeile însărcinate
• Persoanele cu imunodeficiență
• Copiii.

Persoanele vaccinate înainte de 1968 pot necesita revaccinare, deoarece este posibil ca vaccinurile utilizate înainte de această dată să nu fi conferit imunitate pe toată durata vieții.

.