Dextrometorfanul (DXM) se găsește în mod obișnuit în preparatele pentru răceală și tuse eliberate fără prescripție medicală (OTC). Atunci când este utilizat în doze terapeutice, DXM are proprietăți de suprimare a tusei prin acțiunea sa asupra măduvei. Cu toate acestea, preparatele OTC care conțin DXM sunt din ce în ce mai des folosite în scop recreativ pentru efectele psihoactive ale medicamentului, o practică denumită “robotripping”. O astfel de utilizare poate avea ca rezultat un toxidrom de delir cu agitație, paranoia și halucinații.1 Rezidenții trebuie să fie capabili să recunoască semnele de abuz de DXM și să gestioneze complicațiile sale potențial grave.

Cum acționează DXM

DXM are o fereastră terapeutică largă. O doză terapeutică tipică pentru tuse este de până la 120 mg/zi. Cele mai frecvente efecte adverse sunt ușoare (febră, diaforeză, amețeli, greață). La doze mai mari, acționează ca un inhibitor neselectiv al recaptării serotoninei, un agonist al receptorului sigma-1 și un antagonist al receptorului N-metil-d-aspartat (NMDA). DXM produce efecte psihoactive prin metabolitul său activ, dextrorfanul, care are o afinitate ridicată pentru NMDA. În acest fel, poate produce efecte disociative și stimulente. Deși cantitatea de DXM din preparatele pentru răceală și tuse disponibile în comerț este modestă, instrucțiunile de extracție și purificare sunt disponibile cu ușurință pe internet.

Efectele adverse includ halucinații, dezorientare, manie și agresivitate cu iluzii de abilități supranaturale și insensibilitate la durere; aceste efecte sunt similare cu cele produse de fenciclidină (PCP).2-4 Din punct de vedere fiziologic, se observă adesea diaforeză, hipertermie și tahicardie.3,5 Aceste prezentări comportă un risc semnificativ de mortalitate, fiind necesară o recunoaștere și un management adecvat.

4 Fazele intoxicației

Utilizatorii de DXM au descris 4 faze comportamentale progresive care variază în funcție de doză.3,6,7 În primul rând, la o doză de 1,5 până la 2,5 mg/kg, utilizatorii raportează efecte stimulative cu alterări perceptuale similare celor produse de 3,4-metilendioximetanfetamină (“ecstasy”). A doua fază, atinsă între 2,5 și 7,5 mg/kg, este similară intoxicației cu alcool și marijuana, dar include disfuncții mai pronunțate ale abilităților motorii, cognitive și de percepție și, probabil, halucinații vizuale.3,6,7 A treia fază, observată între 7,5 și 15 mg/kg, seamănă cu intoxicația cu ketamină, cu disociere puternică și halucinații.3,6,7 La doze mai mari, pot apărea experiențe extracorporale, asemănătoare cu transa. Percepțiile delirante eronate duc adesea la un comportament violent și la o percepție limitată a durerii. Utilizatorii pot experimenta o evoluție îndelungată a oricăreia dintre aceste faze, cu prezentări care durează până la 1-2 săptămâni după întreruperea utilizării.8

Managementul este în principal de susținere

Recunoașterea timpurie a utilizării DXM este esențială pentru tratament. Din păcate, fără rapoarte colaterale, acest lucru poate fi o provocare, deoarece sunt necesare teste toxicologice specializate pentru a detecta DXM. Testele de bază arată uneori un fals pozitiv pentru PCP. Faceți un inventar al tuturor substanțelor aflate în posesia pacientului, fie prin examinarea bunurilor pacientului, fie prin obținerea de informații colaterale de la familia sau prietenii pacientului.

Ar trebui implementată îngrijirea de susținere, cu scopul principal de a controla agitația. Benzodiazepinele cu acțiune scurtă sunt utile. Antipsihoticele în doze mici, de scurtă durată, au arătat beneficii atunci când halucinațiile și paranoia sunt proeminente.3 Se recomandă diminuarea stimulării și evitarea constrângerilor fizice în timp ce se încearcă controlul agresivității și psihozei cu aceste medicamente. Utilizarea constrângerilor fizice asupra unei persoane care se află în stare de delir agitat poate duce la leziuni grave, stop cardiac și respirator și deces.9-11

Pacienții prezintă de obicei o remisiune rapidă și completă a simptomelor după întreruperea utilizării DXM. Cu toate acestea, dovezile sugerează că utilizatorii de DXM pot dezvolta toleranță, precum și dependență psihologică și fiziologică. Sevrajul DXM poate fi destul de îndelungat și poate include anxietate, disforie, insomnie și suicidalitate

.