Sindromul nervului interosos posterior

Sindromul nervului interosos posterior este o neuropatie compresivă a ramurii interosoase posterioare a nervului radial, care afectează inervația compartimentului extensor al antebrațului.

Epidemiologie

Nevropatiile compresive ale antebrațului sunt mult mai puțin frecvente decât cele ale încheieturii mâinii, prinderea nervului radial fiind cea mai puțin frecventă dintre cei trei nervi majori ai membrelor superioare. Paraliziile nervului interosos posterior sunt mai frecvente la bărbați, cu un raport raportat de 2:1 1 1.

Prezentare clinică

Sindromul nervului interosos posterior va avea adesea un debut insidios, prezentându-se cu slăbiciune a încheieturii mâinii și a extensorilor digitali. Extensia activă a încheieturii mâinii va duce adesea la deviere radială, datorită conservării extensorului carpi radialis longus, care este alimentat de nervul radial. Această entitate este de obicei nedureroasă, iar pacienții cu un sindrom izolat al nervului interosos posterior nu vor avea un deficit senzitiv. Aceasta este o caracteristică clinică utilă în delimitarea acestui sindrom de sindromul de tunel radial.

Patologie

Este un rezultat al compresiei nervului interosos posterior în urma unui traumatism, microtraumatism, leziuni care ocupă spațiu sau inflamație. Cele mai frecvent descrise situsuri de compresie sunt arcada lui Frohse și, respectiv, marginea distală a mușchiului supinator 2. Alte situsuri potențiale (de la proximal la distal) sunt:

  • benzile fibroase anterioare articulației radiocapitelare
  • laxa lui Henry
  • marginea medio-proximală a extensor carpi radialis brevis

Caracteristici radiografice

Radiografie plană

Radiografia poate ajuta la excluderea fracturilor subiacente, luxații, instabilitate sau artroză ca o cauză de bază a compresiei.

Ecografie

Ecografia poate fi utilă atât în localizarea cât și în cuantificarea gradului de constricție. Cea mai frecvent întâlnită constatare este mărirea sau umflarea nervului interosos posterior la nivelul aspectului proximal al locului de compresie. 3.

IRM

Diagnosticul imagistic se bazează în primul rând pe modelul de denervare musculară; intensitate anormală a semnalului sau atrofie în mușchii inervați de nervul interosos posterior 4. IRM poate fi, de asemenea, utilizat pentru a identifica orice leziuni de compresie extrinsecă, pentru a evalua potențialele situsuri de compresie și, în cele din urmă, pentru planificarea chirurgicală în cazul în care intervenția este adecvată.

Tratament și prognostic

După excluderea leziunilor ocupante de spațiu, tratamentul inițial este conservator, implicând repaus, modificarea activității, ateliere, fizioterapie și AINS. Prognosticul este în general bun cu măsuri conservatoare.

În contextul unei leziuni compresive, se recomandă avizul chirurgical pentru a se lua în considerare excizia. Decompresia chirurgicală este în general rezervată pentru simptome refractare la tratamentul conservator timp de >3 luni și constricție severă. Tratamentele operatorii includ; neuroliza externă și interfasciculară, neurorrafia și transferul de tendon 2.

Diagnostic diferențial

  • sindromul tunelului radial
  • Sindromul Wartenberg

.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.