Sistemul de comunicații constă dintr-un satelit pe orbită în jurul lui Marte, deasupra așezării Mars One, unul pe orbită în jurul Soarelui și stații terestre pe Pământ.

Satelitul de deasupra așezării Mars este un satelit areostaționar, echivalentul marțian al unui satelit geostaționar. Acesta se află întotdeauna în același loc pe cer pe Marte, primind date de la așezare și transmițându-le pe Pământ. Pe Pământ, datele sunt recepționate de stații terestre care utilizează antene parabolice mari. Satelitul areostaționar permite o comunicare aproape 24 de ore din 24, 7 zile din 7, care este întreruptă doar atunci când Marte se află între satelit și Pământ.

Acest lucru este rezolvat prin plasarea unui al doilea satelit pe o orbită în jurul Soarelui. Acesta va urma aceeași orbită ca și Pământul, dar se va deplasa cu 60 de grade în urma acestuia în punctul lagrangian L5 al sistemului Soare-Pământ. Cu acest al doilea satelit amplasat, atunci când Marte se află între satelitul areostaționar și Pământ, semnalul poate fi retransmis de cel de-al doilea satelit.

O dată la 26 de luni, Soarele se află exact între Marte și Pământ. Această ocultație durează aproximativ șase săptămâni. Cel de-al doilea satelit de comunicații va fi, de asemenea, utilizat pentru a retransmite semnale în această perioadă.

Cu toate acestea, atunci când Soarele se află între Marte și Pământ și, în același timp, Marte se află între satelitul areosincron și cel de-al doilea satelit, nu vom avea contact cu Marte timp de aproximativ două ore. Din fericire, aceasta este o situație rară și are loc atunci când pe Marte este după miezul nopții.

Înapoi la prezentarea tehnologiei

.