1 gram = 8,12 meq.
Rata maximă: 1 gram/ 7 minute.Interval normal: 1,5 până la 2,5 meq/L sau 1,7 până la 2,6 mg/dl.Conținutul de magneziu:
Oxid de magneziu: 49,6 meq/gram
Gluconat de magneziu: 4,5 meq/gram
MOM: @ 13,4 meq/5 ml

DOSAGE ȘI ADMINISTRARE (prospect)
Dosajul sulfatului de magneziu trebuie ajustat cu atenție în funcție de cerințele și răspunsul individual, iar administrarea medicamentului trebuie întreruptă de îndată ce se obține efectul dorit.

Atât administrarea intravenoasă cât și cea intramusculară sunt adecvate. Administrarea intramusculară a soluției nediluate de 50% determină niveluri plasmatice terapeutice în 60 de minute, în timp ce dozele i.v. vor asigura un nivel terapeutic aproape imediat. Rata de injectare I.V. nu trebuie să depășească, în general, 150 mg/minut (1,5 ml dintr-o concentrație de 10% sau echivalentul acesteia), cu excepția cazurilor de eclampsie severă cu convulsii (vezi mai jos).

Soluțiile pentru perfuzie intravenoasă trebuie diluate la o concentrație de 20% sau mai mică înainte de administrare. Diluanții utilizați în mod obișnuit sunt dextroza injectabilă 5%, USP și clorura de sodiu injectabilă 0,9%, USP. Injectarea intramusculară profundă a soluției nediluate (50%) este adecvată pentru adulți, dar soluția trebuie diluată la o concentrație de 20% sau mai mică înainte de o astfel de injectare la copii.

În cazul deficitului de magneziu
În tratamentul deficitului ușor de magneziu, doza uzuală pentru adulți este de 1 g, echivalentă cu 8,12 mEq de magneziu (2 ml de soluție 50%) injectată intramuscular la fiecare șase ore, timp de patru doze (echivalentă cu un total de 32,5 mEq de magneziu pe 24 ore). În cazul hipomagneziemiei severe, se pot administra, dacă este necesar, până la 250 mg (aproximativ 2 mEq) pe kg de greutate corporală (0,5 ml de soluție 50%) pe cale intramusculară într-o perioadă de patru ore. Alternativ, 5 g, (aproximativ 40 mEq) pot fi adăugate la un litru de soluție injectabilă de dextroză 5%, USP sau soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9%, USP pentru perfuzie intravenoasă lentă pe o perioadă de trei ore. În tratamentul stărilor de deficit, trebuie să se respecte precauția pentru a preveni depășirea capacității de excreție renală.

În hiperalimentație
În nutriția parenterală totală, cerințele de întreținere pentru magneziu nu sunt cunoscute cu precizie. Doza de întreținere utilizată la adulți variază între 8 și 24 mEq (1 și 3 g) zilnic; pentru sugari, intervalul este de 2 până la 10 mEq (0,25 până la 1,25 g) zilnic.

În Eclampsie
În preeclampsie sau eclampsie severă, doza inițială totală este de 10 până la 14 g de sulfat de magneziu. Intravenos, se poate perfuza o doză de 4 până la 5 g în 250 ml de soluție injectabilă de dextroză 5%, USP sau soluție injectabilă de clorură de sodiu 0,9%, USP. Simultan, se administrează doze intramusculare de până la 10 g (5 g sau 10 ml de soluție nediluată de 50% în fiecare fesă). Alternativ, doza intravenoasă inițială de 4 g poate fi administrată prin diluarea soluției de 50% la o concentrație de 10 sau 20%; lichidul diluat (40 ml de soluție de 10% sau 20 ml de soluție de 20%) poate fi apoi injectat intravenos pe o perioadă de trei până la patru minute. Ulterior, 4 până la 5 g (8 până la 10 mL din soluția de 50%) se injectează intramuscular în fese alternative la fiecare patru ore, în funcție de prezența continuă a reflexului rotulian și de o funcție respiratorie adecvată. Alternativ, după doza I.V. inițială, unii clinicieni administrează 1 până la 2 g/oră prin perfuzie I.V. constantă. Terapia trebuie continuată până la încetarea paroxismelor. Un nivel de magneziu seric de 6 mg/100 ml este considerat optim pentru controlul convulsiilor. Nu trebuie depășită o doză zilnică totală (24 ore) de 30 până la 40 g. În prezența unei insuficiențe renale severe, doza maximă de sulfat de magneziu este de 20 grame/48 ore și trebuie obținute frecvent concentrații serice de magneziu.

Alte utilizări
În contracararea efectelor de stimulare musculară ale intoxicației cu bariu, doza uzuală de sulfat de magneziu este de 1 până la 2 g administrată I.V.

Pentru controlul convulsiilor asociate epilepsiei, glomerulonefritei sau hipotiroidismului, doza obișnuită pentru adulți este de 1 g administrată I.M. sau I.V.

În tahicardia atrială paroxistică, magneziul trebuie utilizat numai dacă măsurile mai simple au eșuat și nu există dovezi de afectare miocardică. Doza uzuală este de 3 până la 4 g (30 până la 40 ml dintr-o soluție 10%) administrată I.V. în decurs de 30 de secunde, cu extremă precauție.

Pentru reducerea edemului cerebral, se administrează 2,5 g (25 ml dintr-o soluție 10%) I.V.

Incompatibilități
Sulfatul de magneziu în soluție poate duce la formarea unui precipitat atunci când este amestecat cu soluții care conțin:

.

Alcool (în concentrații mari	Metale grele
)	Hidrocortizon de sodiu
Alcaline. carbonați și	succinat
bicarbonați	Fosfați
hidroxizi alcalini	Sulfat de polimixină B
Arsenați	Clorhidrat de procaină
Bariu	Salicilați
Calciu	Stronțiu
Clindamicină fosfat		Tartrați

Incompatibilitatea potențială va fi adesea influențată de modificările concentrației de reactanți și de pH-ul soluțiilor.

S-a raportat că magneziul poate reduce activitatea antibiotică a streptomicinei, tetraciclinei și tobramicinei atunci când sunt administrate împreună.

Produsele medicamentoase parenterale trebuie inspectate vizual pentru detectarea particulelor și a decolorării înainte de administrare, ori de câte ori soluția și recipientul permit acest lucru.

Cum se furnizează
Sulfatul de magneziu injectabil, USP se livrează în recipiente unidoză, după cum urmează:

Nr. crt.	Recipient	Cantitate totală	Concentrație	mEq Mg++/mL
9628	Ansyr® Seringă de plastic	2.5 g/5 ml	50%	4 mEq/mL
1754	Ansyr® Seringă de plastic	5 g/10 mL	50%	4 mEq/mL

Nu se administrează decât dacă soluția este limpede și recipientul nu este deteriorat. Aruncați porțiunea neutilizată.
Stocați la o temperatură controlată a camerei între 15° și 30°C (59° și 86°F).