Mintea ta analitică are beneficiile sale, dar și costurile sale. Există anumite situații în care este mai bine să te calmezi gândind prea mult și să-ți lași instinctele să facă treaba.
“Mintea noastră analitică” este partea de gândire a creierului nostru. Aceasta are loc mai ales în cortexul prefrontal, care este asociat cu luarea deciziilor complexe, rezolvarea problemelor, gândirea critică și autocontrolul.
În principiu, este partea din creierul nostru care ne face să facem un pas înapoi și să ne gândim: “Ce ar trebui să gândesc aici?” sau “Ce ar trebui să fac aici?”.
Este o funcție foarte importantă a unei minți sănătoase, dar nu este, de asemenea, singura funcție. În anumite situații, poate fi de fapt utilă pentru a vă calma mintea analitică.
Câteodată, a fi prea analitic și prea rațional vă poate inhiba să vă valorificați alte resurse mentale. Acest articol rezumă principalele motive pentru care poate fi nesănătos să fii uneori prea analitic.
Nu vei găsi un răspuns la orice
Mintea analitică se referă la a pune întrebări și a căuta răspunsuri. Acest lucru este grozav, cu excepția cazului în care ne trezim rumegând continuu întrebări la care nu găsim sau nu putem găsi un răspuns.
Este important să nu ne lăsăm prea mult prinși în a găsi un răspuns la tot ceea ce ni se întâmplă. Unele lucruri nu le putem ști – iar unele lucruri nu au nici un rost să le cunoaștem.
Dacă o întrebare este fără răspuns sau dacă răspunsul nu schimbă modul în care îți trăiești viața, atunci de obicei nu este ceva ce merită să te bați cu mintea la nesfârșit.
Desigur, poate fi amuzant să contemplezi întrebările dificile din viață: “Ce este conștiința?” sau “Cum a început universul?” sau “Există Dumnezeu?”. – dar de multe ori aceste întrebări sunt imposibil de răspuns cu certitudine, iar cunoașterea lor nu va schimba prea multe în viața ta de zi cu zi.
Nu orice întrebare merită timpul și efortul tău prețios pentru a o afla. Și de multe ori există un anumit tip de relaxare și ușurare care vine atunci când accepți ceea ce nu știi și nu poți ști.
Îți limitează creativitatea și spontaneitatea
Când îți folosești mintea analitică, aceasta poate adesea să stea în calea creativității și spontaneității. Nu vă lăsați “să vă lăsați dus de val”, ci în schimb ezitați și vă puneți mult sub semnul întrebării.
Un studiu interesant a constatat că atunci când muzicienii de jazz improvizează, aceștia prezintă de fapt mai puțină activitate în cortexul lor prefrontal. Ei nu se gândesc la ceea ce fac și nici nu-și fac griji în legătură cu acest lucru – pur și simplu o fac și sunt ei înșiși.
Acest lucru se poate aplica oricărui tip de creativitate. Prea multă gândire poate adesea să o strice, mai ales dacă doborâți fiecare idee care vă vine în minte sau dacă analizați excesiv fiecare acțiune pe care o faceți.
În același mod, oamenii care se luptă cu conversațiile și abilitățile sociale au adesea o minte foarte analitică. Ei repetă tot ceea ce își spun în capul lor și nu-și permit să acționeze pur și simplu pe moment – așa că ies foarte nefirești.
Dacă ești interesat să devii mai creativ și mai spontan, îți recomand câteva exerciții grozave aici: exersează improvizația.
Te face să te judeci negativ pe tine însuți și pe ceilalți
Menta ta analitică este, de asemenea, partea din creierul tău care se gândește la ceilalți oameni și îi judecă.
De multe ori, oamenii, în mod conștient sau inconștient, își formează convingeri despre ceilalți și îi pun în categorii. Putem vedea unii oameni ca fiind “buni” vs. “răi”, sau “deștepți” vs. “proști”, sau “atractivi” vs. “urâți”.”
Câteodată, punerea oamenilor în categorii poate fi utilă în anumite situații, dar trebuie să fim atenți să nu ne gândim la oameni într-un mod singular în general.
Toată lumea are punctele sale forte și punctele slabe, dar aceste diferențe nu ar trebui să ne facă să vedem pe cineva ca fiind mai puțin valoros sau mai puțin demn de respect ca ființă umană.
De asemenea, atunci când îi consideri pe alții la un standard ridicat, ești forțat să te consideri pe tine însuți la același standard sau, în cel mai rău caz, să te confrunți cu disonanța cognitivă de a fi un ipocrit.
Nu poți să-i judeci pe alții fără ca în același timp să te judeci pe tine însuți prin comparație. Așadar, fiind mai puțin critic și mai blând cu ceilalți, vei deveni, de asemenea, mai puțin critic și mai blând cu tine însuți.
Îți consumă concentrarea și voința
Gândirea cu mintea ta analitică consumă adesea multă voință și energie.
Creierul tău poate procesa doar atât de multe deodată, așa că, dacă îți petreci mult timp gândindu-te și rumegând lucruri specifice, vei absorbi o mulțime de resurse mentale care ar putea fi folosite în moduri mai bune.
Mintea ta își face cea mai mare parte a muncii sale în mod inconștient, doar o mică parte din informații este procesată prin conștientizarea noastră conștientă și gândirea critică.
Cu cât mai mult lași informația să rămână blocată acolo și o lași să se repete în mod constant în capul tău, cu atât mai puțină conștientizare și energie vei avea pentru a o dedica noilor informații.
Rumegând la aceleași lucruri la nesfârșit vă scoate din momentul prezent și vă împiedică să acordați atenție deplină la ceea ce este chiar în fața voastră.
Puteți reduce fericirea și plăcerea
Dacă mintea analitică este prea activă, vă poate reduce, de asemenea, fericirea și plăcerea. Cercetări recente au descoperit că, uneori, raționalizarea poate sta în calea fericirii, mai ales atunci când vine vorba de gusturile dvs. subiective.
Nu simțiți nevoia de a justifica tot ceea ce vă place sau tot ceea ce vă face fericiți – pur și simplu bucurați-vă așa cum este. Uneori, este sănătos să îți placă ceva doar de dragul de a-ți plăcea și să nu trebuiască să analizezi exact de ce îți place.
Gândirea ne poate desprinde adesea de emoțiile noastre. Acest lucru poate fi util pentru unele emoții negative – cum ar fi să te gândești la tristețea, furia sau durerea ta – dar uneori poate fi, de asemenea, distructiv pentru emoțiile pozitive – cum ar fi bucuria, umorul și dragostea.
Mintea noastră analitică ne poate ajuta să ne ghidăm pentru a ne înțelege emoțiile, dar nu ne poate înțelege niciodată complet emoțiile. Nu uitați că și emoțiile și sentimentele voastre sunt, de asemenea, un tip de inteligență și înțelegere.
Nu vă puteți înțelege pe deplin pe voi înșivă sau lumea din jurul vostru dacă vă priviți experiențele doar dintr-o minte complet rațională și analitică.
Cum să-ți calmezi “mintea analitică” și să încetezi să mai gândești prea mult
Ca o persoană care a suferit mult din cauza “gândirii excesive” de-a lungul vieții mele, am muncit din greu pentru a găsi instrumente și exerciții care să mă ajute să-mi calmez mintea analitică.
Iată câteva sugestii sănătoase:
- Meditație de respirație – Meditația este unul dintre cele mai bune instrumente pe care le puteți folosi pentru a vă ajuta să vă calmați mintea analitică. Vă recomand o meditație simplă de 100 de respirații, în care vă concentrați pe senzațiile respirației dumneavoastră.
- Exercițiu de drenare a creierului – Scrisul este o altă modalitate excelentă de a vă exprima și de a elibera gândurile care vă sunt blocate în cap. Uneori fac un exercițiu automat de “Brain Drain”, în care scriu literalmente orice gânduri îmi vin în cap într-un interval de 5-10 minute.
- Ascultă-ți instinctul – Concentrează-te pe a-ți asculta mai mult instinctul și pe stăpânirea intuiției tale. Învățați cum să faceți alegeri fără a avea mereu nevoie să faceți o analiză “costuri vs. beneficii”, mai ales când vine vorba de situații în care aveți deja multă experiență.
- Găsiți-vă un hobby creativ – Hobby-urile creative, cum ar fi muzica, pictura sau fotografia, sunt toate modalități excelente de a ieși din “mintea analitică” într-un alt mod de exprimare și de a fi. De exemplu, îmi place să fac muzică electronică pentru a-mi opri “gândirea” și a fi în momentul în care creez.
- Conversație sănătoasă – Una dintre cele mai bune modalități de a vă scoate ceva din minte este să vorbiți despre asta cu cineva în care aveți încredere. Găsește pe cineva din viața ta cu care să poți împărtăși gândurile tale, fără teama de a fi judecat – inclusiv un terapeut, un consilier sau un antrenor de autoperfecționare (ca mine!)
Calmarea minții tale analitice este ceva ce necesită practică și timp, dar este posibil dacă ești echipat cu instrumentele și exercițiile mentale potrivite. Sugestiile menționate mai sus sunt un bun punct de plecare!