Povestea tratează dezvoltarea unei serii de computere, Multivac, și relațiile sale cu umanitatea pe parcursul a șapte cadre istorice, începând cu ziua în care, în 2061, Pământul devine o civilizație planetară. În fiecare dintre primele șase scene, un personaj diferit prezintă computerului aceeași întrebare: cum poate fi evitată amenințarea la adresa existenței umane reprezentată de moartea termică a universului: “Cum poate fi diminuată masiv cantitatea netă de entropie a universului?”. Aceasta echivalează cu întrebarea: “Poate fi inversată funcționarea celei de-a doua legi a termodinamicii (folosită în poveste ca fiind creșterea entropiei universului)?”. Singurul răspuns al lui Multivac, după multă “gândire”, este: “DATE INSUFICIENTE PENTRU UN RĂSPUNS ÎNȚELEGĂTOR.”

Povestea face un salt înainte în timp, în epoci ulterioare ale dezvoltării umane și științifice. În fiecare epocă, cineva decide să pună “ultima întrebare” supremă cu privire la inversarea și scăderea entropiei. De fiecare dată când urmașului lui Multivac i se pune întrebarea, acesta se găsește în imposibilitatea de a rezolva problema și tot ceea ce poate răspunde este (din ce în ce mai sofisticat din punct de vedere lingvistic) “EXISTĂ ÎNCĂ INSUFICIENTE DATE PENTRU UN RĂSPUNS ÎNTREBĂTOR”.”

În ultima scenă, descendentul divin al umanității, procesul mental unificat a peste un trilion, trilion, trilion, trilion de oameni care s-au răspândit în tot universul, privește stelele cum se sting, una câte una, pe măsură ce materia și energia se sfârșesc și, odată cu ele, spațiul și timpul. Umanitatea îi pune lui AC, ultimul descendent al lui Multivac care există în hiperspațiu dincolo de limitele gravitației sau ale timpului, întrebarea entropiei pentru ultima dată, înainte ca ultima parte a umanității să fuzioneze cu AC și să dispară. AC este în continuare incapabil să răspundă, dar continuă să mediteze la întrebare chiar și după ce spațiul și timpul au încetat să mai existe. În cele din urmă, AC își dă seama că nu a combinat încă toate datele sale disponibile în toate combinațiile posibile și astfel începe procesul anevoios de rearanjare și combinare a tuturor informațiilor pe care le-a obținut de-a lungul eonilor și prin fuziunea sa cu umanitatea. În cele din urmă, AC descoperă răspunsul – că inversarea entropiei este, de fapt, posibilă – dar nu are cui să-l comunice, deoarece universul este deja mort. Prin urmare, decide să răspundă prin demonstrație. Povestea se încheie cu declarația lui AC:

Și AC a spus: “SĂ FIE LUMINĂ!” Și a fost lumină…

.