Cimbrul este o plantă culinară și medicinală din genul Thymus.
Anticii egipteni foloseau cimbrul pentru îmbălsămare. Grecii antici îl foloseau în băile lor și îl ardeau ca tămâie în templele lor, crezând că cimbrul este o sursă de curaj. Se credea că răspândirea cimbrului în Europa s-a datorat romanilor, deoarece aceștia îl foloseau pentru a-și purifica încăperile și pentru “a da o aromă aromată brânzei și lichiorurilor”. În Evul Mediu european, planta era așezată sub perne pentru a ajuta la somn și pentru a alunga coșmarurile. De asemenea, în această perioadă, femeile ofereau adesea cavalerilor și războinicilor cadouri care includeau frunze de cimbru, deoarece se credea că aduce curaj purtătorului. Cimbrul era, de asemenea, folosit ca tămâie și așezat pe sicrie în timpul înmormântărilor, deoarece se presupunea că asigură trecerea în viața următoare.
Utilizare medicinală
Utilizarea uleiului esențial de cimbru comun (Thymus vulgaris) este alcătuit din 20-54% timol. Timolul, un antiseptic, este principalul ingredient activ din apa de gură Listerine. Înainte de apariția antibioticelor moderne, a fost folosit pentru a vindeca bandajele. De asemenea, s-a dovedit a fi eficient împotriva ciupercii care infectează în mod obișnuit unghiile de la picioare. De asemenea, poate fi găsită ca ingredient activ în dezinfectanții de mâini complet naturali, fără alcool.
Un ceai făcut prin infuzarea plantei în apă poate fi folosit pentru tuse și bronșită. Din punct de vedere medicinal, cimbrul este folosit pentru infecții respiratorii sub formă de tinctură, tisană, unguent, sirop sau prin inhalare de aburi. Pentru că este antiseptic, cimbrul fiert în apă și răcit este foarte eficient împotriva inflamațiilor gâtului atunci când se face gargară de 3 ori pe zi. Inflamația va dispărea în mod normal în 2 – 5 zile.
Timolul și alte componente volatile din glandele frunzelor este excretat prin plămâni, fiind foarte solubil în lipide, unde reduce vâscozitatea mucusului și își exercită acțiunea antimicrobiană.
Alte infecții și răni pot fi picurate cu cimbru care a fost fiert în apă și răcit.
În practica tradițională jamaicană la naștere, ceaiul de cimbru este administrat mamei după nașterea copilului.
Efectul său asemănător cu cel al oxitocinei provoacă contracții uterine și o eliberare mai rapidă a placentei, dar Sheila Kitzinger a spus că acest lucru ar cauza o prevalență crescută a reținerii placentei.
Celebrul este o sursă bună de fier și este utilizat pe scară largă în bucătărie. Planta este un ingredient de bază în bucătăriile levantină (libaneză, siriană, iordaniană, palestiniană), libiană, indiană, italiană, franceză, albaneză, persană, portugheză, asiriană, spaniolă, grecească, nigeriană, caraibiană și turcească, precum și în cele derivate din acestea.
Tima este adesea folosită pentru a aromatiza cărnurile, supele și tocănițele. Are o afinitate deosebită și este adesea folosit ca aromă principală cu carnea de miel, roșiile și ouăle.
Thyme, deși aromat, nu copleșește și se combină bine cu alte ierburi și condimente. În unele țări levantine și asiriene, condimentul za’atar
(cimbru în arabă) conține cimbru ca ingredient vital. Este o componentă obișnuită a buchetului garni, precum și a ierburilor de Provence.
Cimbrul este vândut atât proaspăt, cât și uscat. Forma proaspătă este mai aromată, dar și mai puțin convenabilă; durata de păstrare este rareori mai mare de o săptămână. Deși este sezonier de vară, cimbrul proaspăt este adesea disponibil pe tot parcursul anului.
Cimbrul proaspăt se vinde de obicei în buchete de crenguțe. O crenguță este o singură tulpină tăiată din plantă. Acesta este compus dintr-o tulpină lemnoasă cu frunze pereche sau grupuri de flori (“frunze”) distanțate între ½ și 1″. O rețetă poate măsura cimbrul la buchet (sau la o fracțiune din acesta), la crenguță, la lingură sau la linguriță. În cazul în care rețeta nu specifică dacă este proaspăt sau uscat, se presupune că este vorba de proaspăt.
În funcție de modul în care este folosit într-un fel de mâncare, se poate folosi întreaga crenguță (de exemplu, într-un buchet garni), sau frunzele îndepărtate și tulpinile aruncate.
De obicei, atunci când o rețetă specifică “buchet” sau “crenguță” se referă la forma întreagă; când specifică linguri, se referă la frunze. Este perfect acceptabil să se înlocuiască cimbrul întreg cu cimbru uscat.
Frunzele pot fi îndepărtate de pe tulpini fie prin răzuire cu partea din spate a unui cuțit, fie prin tragere cu degetele sau cu dinții unei furculițe. Frunzele sunt deseori tocate.
Tihmele își păstrează aroma la uscare mai bine decât multe alte plante aromatice. Ca de obicei în cazul ierburilor uscate, este necesară o cantitate mai mică atunci când este înlocuită într-o rețetă.
Ca regulă generală, folosiți o treime din cantitatea de cimbru uscat față de cimbru proaspăt – puțin mai puțin dacă este măcinat. Substituirea este adesea mai complicată decât atât, deoarece rețetele pot specifica crenguțe, iar crenguțele pot varia în ceea ce privește producția de frunze. Presupunând o crenguță de 4″ (adesea sunt ceva mai lungi), estimați că 6 crenguțe vor da o lingură de frunze. Echivalentul uscat este de 1:3, așa că înlocuiți 6 crenguțe mici cu 1 linguriță de cimbru uscat sau ¾ linguriță de cimbru măcinat.
Ca și în cazul dafinului, cimbrul își eliberează lent aromele, așa că se adaugă de obicei la începutul procesului de gătit.

.