SemnăturiEdit

Majoritatea semnăturilor de la sfârșitul scrisorilor au o formă de genul acesta

Sincer,
Jon Doe

Am dori să știu dacă există un nume oficial pentru partea “Sincer,” sau pentru oricare dintre cuvintele care preced numele (Goodbye, Love, etc…)

♫Deathgleaner 03:56, 16 iulie 2008 (UTC)

De obicei se numește încheiere. Vezi scrisoarea de afaceri pentru denumirile celorlalte părți ale unei scrisori. Michael Slone (discuție) 04:06, 16 iulie 2008 (UTC)Avem articole la Încheiere complimentară și la Valediction. Deor (talk) 04:08, 16 iulie 2008 (UTC)

Ce fel de substantive sunt acestea?Edit

În engleză, de ce numele celor patru anotimpuri nu sunt considerate substantive proprii, dar numele lunilor anului și ale zilelor săptămânii sunt considerate substantive proprii? De asemenea, din ce categorie fac parte nume de sporturi și jocuri precum “poker” și “baseball”? -Comentariu precedent nesemnat adăugat de 70.134.228.23 (discuție) 07:48, 16 iulie 2008 (UTC)

La a doua întrebare, aș spune că “poker” și “baseball” sunt cu siguranță substantive comune. La prima, aș spune că este o întrebare bună și, într-adevăr, am văzut oameni care scriu cu majusculă numele anotimpurilor probabil mai des decât aproape orice alt substantiv comun, pentru că există o puternică intuiție că acestea “ar trebui” să fie substantive proprii. La întrebarea dumneavoastră se poate răspunde doar dacă avem o definiție adecvată a “substantivului comun” și a “substantivului propriu”, iar eu nu sunt sigur că o avem. Întotdeauna am avut impresia că definiția este oarecum circulară: “De ce nu se scrie cu majuscule numele de sezon? Pentru că nu sunt substantive proprii. – Ce este un substantiv propriu-zis? Un substantiv care se scrie cu majusculă”. În franceză, numele zilelor, lunilor și limbilor nu se scriu cu majusculă (adică sunt considerate substantive comune), în timp ce în engleză se scriu cu majusculă (adică sunt considerate substantive proprii), așa că nici măcar nu pare să existe un criteriu semantic universal care să poată fi aplicat. Germana ușurează lucrurile prin simplul fapt că pune majuscule la toate substantivele (dar îngreunează lucrurile prin faptul că, în anumite circumstanțe, consideră adjectivele ca fiind substantive, cum ar fi “bun” în sintagma “ceva bun”). Limbile scrise în alte sisteme de scriere decât alfabetul latin, grecesc, chirilic și armean ușurează și mai mult lucrurile prin faptul că nu fac distincție între majuscule și minuscule. Poate că ar trebui să începem să scriem engleza în katakana… -Angr 08:36, 16 iulie 2008 (UTC) Informații conexe: Reguli de utilizare a majusculelor pentru zile, luni, demonime și nume de limbi în multe limbi de la jnestorius(talk) 08:46, 16 iulie 2008 (UTC) Este o întrebare bună… răspunsurile pot fi de natură istorică/etimologică Zilele și lunile sunt în mare parte numite după persoane, de exemplu joi Thor, miercuri Odin, în mod similar lunile August, Augustus, celelalte luni sunt în mare parte de origine numerică, de exemplu septembrie de la septem – deci poate pentru că sunt numite după lucruri, și sunt relativ moderne, sunt scrise cu majuscule… Anotimpurile sunt atât de vechi și de înrădăcinate încât mi se pare lipsit de sens să le punem majusculă, mă aștept ca și lunile să ia același drum în mulți ani de acum încolo..87.102.86.73 (talk) 10:46, 16 iulie 2008 (UTC) Nu cred că etimologia este calea de urmat. R. Quirk și ai lui (în marea lor gramatică engleză) au o definiție a substantivului propriu care este atât semantică cât și gramaticală. Pentru criteriul semantic, substantivele proprii au referință unică. Pentru criteriul gramatical, substantivelor proprii le lipsesc contrastul articolului (nedefinit/definit) și contrastul numărului. De exemplu, Louisiana se referă la un singur lucru, iar *a Louisiana & *la Louisiana și *Louisianas nu sunt gramaticale. Aceeași gramatică se aplică și în cazul Indiilor de Vest (care au un articol obligatoriu: nu se poate spune *West Indy, *West Indies (fără articol), *a West Indy, *the West Indy. Deoarece engleza este flexibilă, puteți folosi un substantiv propriu precum Louisiana ca substantiv numeric, caz în care pierde referința unică și câștigă articolul & contrast numeric. (De exemplu, Lousiana nu mai este Louisiana pe care o cunoștea cândva sau A cumpărat un Rembrandt la licitația de săptămâna trecută? sau De câți George Bush este nevoie pentru a înșuruba un bec). Această conversie a categoriilor de substantive îngreunează analiza. Oricum, pentru distracție, puteți supune anotimpurile la aceste teste și să încercați să găsiți un răspuns. Problema capitalizării este ceva oarecum legat de statutul de substantiv propriu, dar nu este direct corelat. Un alt lucru de menționat cu privire la capitalizarea substantivelor proprii este că în Haga se scrie t cu majusculă, dar nu și în Statele Unite. Ambele sunt substantive proprii. Nu pare să existe nicio predictibilitate aici. Cred că, în general, substantivele proprii vor fi scrise cu majusculă și își vor păstra majuscula după conversia categoriei de substantive. Poate că majusculația variabilă este legată de substantive care au apartenență atât la categoria substantivelor proprii, cât și la cea a substantivelor neproprii? (Pentru a detalia, unele substantive precum tort, cărămidă pot fi atât substantive numărate, cât și substantive de masă. O analiză ar fi că acestea au dublă apartenență la ambele categorii de substantive, numeral propriu și substantiv de masă). – ishwar (speak) 15:13, 16 iulie 2008 (UTC)Ei bine, după aceste criterii, cel puțin zilele săptămânii ar trebui să fie substantive comune și să nu fie scrise cu majuscule: “luni” nu se referă la un singur lucru, iar “a Monday”, “the Monday” și “Mondays” sunt toate gramaticale. Pentru luni este mai puțin clar: nici “iulie” nu se referă la un singur lucru, dar “a July”, “the July” și “Julys” încep să sune (cel puțin pentru mine) ca niște utilizări transferate în genul “a Remembrandt”, “the Louisiana she once knew” și “George Bushes”. Anotimpurile încă sună ca niște substantive comune: “a summer”, “the summer” și “summers” sunt toate în regulă. Limbile sunt și ele substantive proprii după aceste criterii, deci fie franceza are criterii lingvistice diferite pentru această distincție, fie le scrie greșit. -Angr 15:24, 16 iulie 2008 (UTC) Mi se pare mai clar acum că “vară”, “iarnă” etc. a intrat în conștiința umană ca nume (n mic) pentru aceste anotimpuri, în timp ce săptămânile și lunile au încă asociații titulare (vezi http://en.wiktionary.org/wiki/titular)… De asemenea, merită remarcat faptul că săptămânile/lunile nu sunt întotdeauna scrise cu majusculă (multe dintre ele nu sunt scrise cu majusculă), dar rămâne convenția de a face acest lucru, de exemplu atunci când se marchează o dată într-o scrisoare. 87.102.86.73 (talk) 01:51, 17 iulie 2008 (UTC) Săptămânile au nume? Nu am văzut niciodată un ghid de stil care să permită ca numele lunilor să nu fie scrise cu majuscule. Cine scrie, de exemplu, “13 februarie” este probabil din aceeași școală care scrie “i do alot of writing and im a good speller”. — JackofOz (talk) 07:13, 17 iulie 2008 (UTC)

DecimateEdit

În ultimele decenii, Lake Superior State University a publicat anual o “Listă de cuvinte interzise din limba engleză a reginei pentru abuz, abuz și inutilitate generală”. …..În general, lista este cea mai informativă ca barometru al supărărilor legate de limbă: ce anume îi enervează pe oameni, atât de mult încât ei cred că anumite cuvinte (sau sensuri ale cuvintelor care nu le plac în mod deosebit) ar trebui eliminate imediat din lexicon?Una dintre intrările de pe lista din 2008 este cuvântul asediat decimat, care se referea inițial la practica romană antică de a executa fiecare al zecelea soldat dintr-un regiment de armată răzvrătit. “Observatorii de cuvinte au cerut anihilarea acestuia timp de mai mulți ani”, se afirmă în comunicatul de presă……Și până în 1663, utilizarea cuvântului decimat se extinsese deja pentru a însemna “a distruge sau a îndepărta o mare parte din”, conform citatelor adunate în Dicționarul englez Oxford.Astfel, timp de aproape trei secole și jumătate, practic fiecare utilizare a cuvântului decimat a fost în acest sens extins, cu excepția cazului în care se referea la vechea practică romană dură. Iar în zilele noastre, astfel de referințe par să se limiteze la plângeri legate de cuvântul în sine. Cu toate acestea, chiar dacă există puține dovezi în istoria utilizării standard a limbii engleze care să susțină ideea că sensul de “o zecime” este cel “real”, unele probleme de utilizare au persistat. De la: Ar trebui “decimat” să fie anihilat? Lexicografie la 3 ianuarie 2008 -Comentariu nesemnat anterior adăugat de 70.121.206.124 (discuție) 19:02, 20 iulie 2008 (UTC)

Aș dori o hotărâre cu privire la utilizarea lui decimate sau decimation. În definițiile dumneavoastră include atât pentru a elimina “aproape tot”, cât și utilizarea învechită a formei romane/fiscale, pentru a elimina o zecimală (10%). Pentru impozite și disciplină o zeamă era o sumă destul de mică.

În uzul general și în dicționarele vechi neabreviate, a decima înseamnă a muta virgula la stânga (100,0 la 10,00) sau a rămâne cu o zecime….o pierdere de un ordin de mărime.

În concluzie, decimarea recoltei de cartofi irlandezi nu a însemnat că 90% din cartofi erau buni.

Dacă ai un dolar și cheltuiești un ban, ți-ai decimat resursele?

Și nici un comandant militar modern nu ar trimite un pluton de 10 oameni dacă rănirea unei singure persoane i-ar decima șansele de victorie.

O avere de un milion, o sută de mii de dolari decimată în Marea Depresiune nu a însemnat că au păstrat un milion de dolari.

Votul meu, după cum vedeți, este că decimat este (aproximativ) pierderea unei resurse în intervalul unui ordin de mărime, o zecimală. În timp ce o zecimală, este o monedă de 10 cenți. -Comentariu precedent nesemnat adăugat de 70.121.206.124 (discuție) 12:38, 16 iulie 2008 (UTC)

Sunt de acord -LambaJan (discuție) 12:50, 16 iulie 2008 (UTC) Și eu aș fi înclinat să fiu de acord, pentru scopuri generale. Pentru a scrie despre fiscalitate sau despre istoria romană, poate că este mai bine să rezervăm cuvântul pentru sensul de reducere cu o zecime – acestea par a fi locurile în care cuvântul ar putea provoca cele mai multe confuzii. În orice caz, într-un articol de pe Wikipedia ar fi o idee bună să se facă legătura între cuvânt și articolul pentru sensul vizat (Decimation (armată romană) pentru reducerea cu o zecime, Decimation (armată romană)#Current usage of the word for reducing by a large proportion). AJHW (discuție) 14:39, 16 iulie 2008 (UTC)Noi nu facem “hotărâri” de genul celor pe care le cereți. Din articol reiese clar că sensul formal este reducerea cu 10% și că utilizarea “reducerea cu o proporție mare” nu este universal acceptată, nu în ultimul rând pentru că nu ține cont de ceea ce înseamnă cuvântul în mod real, spre deosebire de cel colocvial. Da, cuvântul se află, la fel ca toate celelalte, pe o bandă rulantă a limbii care vede schimbarea sensului. dar, cu siguranță, nu ar trebui să alegem să folosim cuvântul în sensul greșit, dar colocvial, care nu este acceptat în mod universal, din moment ce pretindem că scriem o enciclopedie care depinde de faptul că oamenii sunt capabili să înțeleagă ce vrem să spunem. Cea mai simplă soluție este să nu folosim cuvântul decât în sensul său formal – reducerea cu 10%. Alegeți un alt cuvânt sau o altă expresie dacă vreți să spuneți altceva (cum ar fi “reducerea cu un ordin de mărime”). –Tagishsimon (discuție) 17:32, 16 iulie 2008 (UTC)Și dacă tot suntem aici, quantum leap. Adică, WTF? De ce nu-ți lipești o etichetă pe frunte pe care să scrie “Habar n-am ce înseamnă de fapt cuvintele pe care le folosesc”.–Tagishsimon (talk) 17:34, 16 iulie 2008 (UTC)Sunt de acord cu Humpty Dumpty în această privință. “Când folosesc un cuvânt”, spunea Humpty Dumpty, pe un ton mai degrabă disprețuitor, “el înseamnă exact ceea ce aleg eu să însemne, nici mai mult, nici mai puțin”. — Q Chris (discuție) 07:19, 17 iulie 2008 (UTC)

Mulțumesc pentru comentarii. Am de gând să cercetez mai amănunțit acest aspect, inclusiv practica romană. Simpla noțiune (stângace sau nu) că, deoarece cuvântul conține un “dec”, înseamnă a reduce cu 10% este o schimbare recentă (de la cel de-al Doilea Război Mondial încoace) în utilizare…..poate corectă din punct de vedere tehnic, sau poate datorată unei interpretări și concluzii superficiale. Saltul mi se pare eronat. În timp ce “dec”, din punct de vedere lingvistic, echivalează cu zece….nu înseamnă întotdeauna procent. Și în timp ce practica militară romană funcționa pe principiul selecției aleatorii prin loturi secvențiale de zeci (1000 de războinici împărțiți în 100 de grupe de câte zece oameni, din care se aleg zece grupe, din care 1 din 10 oameni au fost uciși…) zece dintr-o mie reprezintă o reducere de 1% din legiune… nu zece procente. Dar se spune că această practică a distrus (decimat) 100 la sută din moral. Kathryn (autorul inițial al întrebării).

Am redus bazele de date de dezvoltare la locul de muncă la 10% din mărimea producției. Eram destul de mândri de expresia pe care o foloseam pentru a descrie acest proiect imens – “decimarea bazei de date”. Am crezut că “decimare” era un cuvânt inventat, pe nepusă masă, fără să mă deranjez să cercetez utilizarea la momentul respectiv. Mi s-a părut foarte interesant să citesc discuția de mai sus! Sandman30s (discuție) 22:12, 17 iulie 2008 (UTC)Kathryn, nu îmi este foarte clar la ce moară de vânt te înclini acum cu “analizează mai amănunțit acest lucru” și cu “poate din cauza unei interpretări și concluzii superficiale”. OED găsește exemple de decimat cu sensul de “A ucide, distruge sau elimina unul din zece din” din 1663. Nu înțeleg de unde ai scos ideea că aceasta este o “schimbare de la al doilea război mondial încoace”. În egală măsură, OED afirmă că acest cuvânt este folosit în mod retoric sau vag pentru a însemna “a distruge sau a elimina o mare parte din”. –Tagishsimon (discuție) 22:24, 17 iulie 2008 (UTC)

Joshin yaEdit

De unde provine expresia “I was just Joshin ya,”? -Comentariu nesemnat anterior adăugat de 216.207.198.130 (discuție) 16:52, 16 iulie 2008 (UTC)

Mutat de la Biroul Diverse. Există o definiție în wikt:josh, dar nu și o etimologie. — Coneslayer (discuție) 17:00, 16 iulie 2008 (UTC) Merriam-Webster datează forma verbală din 1845, dar spune “origine necunoscută”. Dicționarul Online Etymology Dictionary (aka celălalt OED) spune că probabil de la numele Joshua, dar nu are prea multe care să susțină asta. –LarryMac | Talk 17:34, 16 iulie 2008 (UTC) Merriam-Webster-Shebster. OED spune despre etimologie: “Cf. Josh Billings, pseudonimul unui umorist american”. Din articolul nostru aflăm că “Josh Billings a fost pseudonimul umoristului născut Henry Wheeler Shaw (20 aprilie 1818 – 14 octombrie 1885). A fost probabil al doilea cel mai faimos scriitor de umor și conferențiar din Statele Unite în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, după Mark Twain.” Se deduce că to josh este derivat din prenumele său asumat. Cea mai veche utilizare este confirmată la 1845, așa că ar fi trebuit să fi fost un talent rezonabil de precoce. Sau, dacă nu, se întâmpla altceva pe care OED nu l-a sesizat, cum ar fi faptul că josh, to joke, își are originea înainte ca Shaw să-și asume pseudonimul și, într-adevăr, l-a ghidat spre alegerea prenumelui. –Tagishsimon (talk) 19:32, 16 iulie 2008 (UTC) Nu văd necesitatea de a denigra una dintre sursele mele, pur și simplu am raportat ceea ce a spus. Iar dacă te-ai fi deranjat să citești celălalt link al meu, ai fi văzut: “Cuvântul a fost folosit mai devreme de cariera umoristului american “John Billings”, pseudonimul lui Henry Wheeler Shaw (1818-85), care nu a început să scrie și să țină conferințe până în 1860; dar popularitatea sa după 1869 ar fi putut influența cea a cuvântului.” –LarryMac | Talk 19:47, 16 iulie 2008 (UTC)Oh, Doamne. Eșecul simțului umorului. Ah, bine. –Tagishsimon (talk) 19:49, 16 iulie 2008 (UTC) “Umor”. Discutăm de chestii amerindiene. –jpgordon∇∆∇∆ 20:19, 16 iulie 2008 (UTC) Doamne, ai scos “eu” din umor cu acel josh împotriva lui Mark mark împotriva lui josh. Serios, totuși, de ce ai “shebsteriza” Merriam-Webster și apoi ai confirma răspunsul la întrebare? Zain Ebrahim (discuție) 14:45, 17 iulie 2008 (UTC)