Înțelegeți diferența dintre ‘estar’ și ‘ser’. Poate că știi chiar și când să folosești modul subjonctiv.

Dar toate aceste cunoștințe gramaticale nu sunt de mare folos dacă pronunția ta este greșită. La urma urmei, scopul învățării vorbirii limbii spaniole este acela de a comunica, așa că este crucial ca oamenii să vă poată înțelege.

Din fericire, spre deosebire de limba engleză, spaniola se bazează pe o pronunție intuitivă. Acest lucru înseamnă că, odată ce stăpâniți regulile, veți fi capabili să pronunțați orice cuvânt nou pe care îl vedeți.

Consultați acest ghid complet de pronunție spaniolă pentru a vă îmbunătăți abilitățile de vorbire!

Cum se pronunță vocalele spaniole

Când comparați pronunția engleză cu cea spaniolă, veți găsi cele mai mari diferențe la nivelul vocalelor.

Vocalele spaniole sunt mult mai scurte și mai ascuțite decât cele englezești. Și, în timp ce engleza are 12 sunete de vocale, spaniola are doar cinci. Dar, odată ce ați stăpânit aceste sunete, restul va fi mult mai ușor:

Pronunțarea “A”

“ah” – ca în “tată”

“a” este consistent în pronunția spaniolă. Este scurt și ascuțit și nu are niciodată sunetul ‘ay’ pe care îl găsești în unele cuvinte englezești.

Pronunțarea lui ‘E’

‘eh’ – ca în ‘eseu’

Eul poate fi dificil pentru cursanții americani care au tendința de a exagera sunetul astfel încât să rimeze cu cuvinte englezești precum ‘pay’.

Ca urmare, atunci când spun fraze comune precum ‘me gusta’, ei se abat pe teritoriul lui Britney Spears, pronunțând ‘me’ ca ‘may’. În schimb, încercați să vă amintiți că se pronunță mai degrabă ‘meh’. De asemenea, “cerveza” se pronunță “ser-veh-sa”, și nu “ser-vay-sa”, iar “mesa” (masă) se pronunță “meh-sa”, nu “may-sa”.

Pronunțarea ‘i’

‘ee’ – ca în ‘feet’

În timp ce ‘i’ este cel mai apropiat de ‘ee’ din engleză, sunetul este mai tăios în spaniolă. De exemplu, ‘dinero’ (bani) seamănă mai degrabă cu ‘din-air-o’ decât cu ‘dee-nair-o’, în timp ce ar trebui să evitați să întindeți cuvinte scurte precum ‘mi’ (meu).

Pronunțarea lui ‘O’

‘oh’ – ca în ‘no’

Sunetul ‘o’ spaniol este scurt și ascuțit, așa că aveți grijă să nu-l prelungiți. De exemplu, primul ‘o’ din cuvântul ‘ocho’ (opt) seamănă mai mult cu ‘o’ din ‘got’ decât cu ‘o’ din ‘go’.

Pronunțarea lui ‘U’

‘oo’ – ca în ‘ooze’

Este o altă vocală complicată, deoarece pronunția ei se schimbă în funcție de literele din jurul ei.

Dacă se află la începutul unui cuvânt, cum ar fi ‘universal’, amintiți-vă că nu este ‘you-nee-ver-sal’, așa cum ați spune în engleză. În schimb, este, ‘oo-nee-ver-sal’.

Dacă ‘u’ vine după ‘q’, este întotdeauna mut, ca în cuvântul ‘que’, pronunțat ca ‘keh’. Dacă ‘u’ vine după un ‘g’, trebuie să te uiți la litera următoare pentru a ști cum se pronunță cuvântul. Dacă este un “e” sau un “i”, ca în “guerra” (război) și “guiso” (tocană), “u” este mut. Dar, dacă “u” este înaintea unui “a”, ca în “guardar” (a păstra), se pronunță.

Cum se pronunță consoanele spaniole

O mulțime de consoane spaniole sunt asemănătoare cu cele englezești. Iată care sunt excepțiile la care trebuie să fiți atenți:

Pronunțarea lui “B/V”

Mulți vorbitori de spaniolă consideră că aceste două litere sunt imposibil de distins în ceea ce privește pronunțarea, în cazul în care ambele sună ca o versiune mai moale a unui “b” englezesc.

Aceasta spus, în funcție de locul de unde este vorbitorul, unele cuvinte care încep cu “v”, cum ar fi “vida” (viață), păstrează puțin din sunetul “v” englezesc.

Pronunțarea lui ‘C/S/Z’

Dacă nu vreți să stăpâniți lispa spaniolă, aceste trei litere se pronunță la fel în spaniolă și sună ca un ‘s’ englezesc.

Excepția este atunci când un “c” este urmat de un “a”, “u”, “l” sau “o”, ca în “casa” (casă) sau “claro” (clar), caz în care sună mai degrabă ca un “k” englezesc.

Pronunțarea ‘CH’

Ca și ‘ll’, aceasta este uneori considerată a fi o literă separată în alfabetul spaniol. Ceea ce este important de reținut aici este că întotdeauna se pronunță ca ‘ch’ din ‘church’, și niciodată ca ‘ch’ din ‘chef’.

Pronunțarea lui ‘G’

Dacă ‘g’ vine înaintea unui ‘a’, ‘u’ sau ‘o’, se pronunță ca ‘g’ din ‘goat’. Dar, dacă ‘g’ este înaintea unui ‘e’ sau a unui ‘i’, ca în ‘ginebra’ (gin), îl pronunți ca un ‘h’ englezesc.

Pronunțarea ‘H’

În afară de cuvinte împrumutate, cum ar fi ‘hámster’, ‘h’ este întotdeauna mut în spaniolă.

Pronunțarea “J”

“J” în spaniolă este ca un “h” englezesc, unde “jamón” (șuncă) se pronunță ca “ha-mon”. Și, spre deosebire de ‘g’, își păstrează aceeași pronunție indiferent de literele care urmează.

Pronunțarea ‘LL/Y’

Deși există variații regionale, în general, ‘ll’ și ‘y’ se pronunță ambele ca un ‘y’ englezesc. De exemplu, ar trebui să pronunțați ‘lleno’ (plin) ca ‘yeh-no’.

Pronunțarea ‘Ñ’

Deși ‘ñ’ este exclusiv spaniola, veți găsi același sunet și în alte limbi romanice, unde apare ca ‘gn’ în italiană, ‘ny’ în catalană și ‘nh’ în portugheză. Pentru vorbitorii de limba engleză, sunetul este asemănător cu ‘ny’ din ‘canyon’, așa că veți pronunța ‘año’ (an) ca ‘an-yo’ și niña (fată) ca ‘neen-ya’.

Pronunțarea ‘R/RR’

Litera ‘r’ este mult mai moale în engleză decât în spaniolă, ceea ce o face dificilă pentru mulți vorbitori nativi de engleză, în timp ce ‘rr’ este și mai dificil. Dar nu vă descurajați. Cu exercițiu, veți putea să vă rostogoliți “r” ca un vorbitor nativ de spaniolă!

Marci de accent spaniol și accent de pronunție

Marcile de accent spaniol ar putea face scrierea mai dificilă, dar sunt utile pentru a învăța pronunția, deoarece vă ajută să vă arătați care silabe trebuie accentuate.

Reguli de pronunție spaniole dictează unde se plasează acest accent. Doar atunci când un cuvânt încalcă aceste reguli de pronunție spaniolă are nevoie de un accent. Aceste reguli sunt:

• Dacă un cuvânt se termină cu o vocală, ‘n’ sau ‘s’, accentul cade pe penultima silabă, de exemplu cerebro (creier). Dacă pronunția cuvântului încalcă această regulă, vocala accentuată are nevoie de un accent – de exemplu, champú (șampon).
• Dacă un cuvânt se termină cu o literă care nu este o vocală, un “n” sau un “s”, accentul trebuie pus pe ultima silabă – de exemplu, español (spaniolă). Dacă pronunția încalcă regula, vocala accentuată are nevoie de un accent – de ex. árbol (copac).
• Dacă accentul la vorbire al unui cuvânt se află înaintea ultimei sau penultimei silabe, vocala accentuată are nevoie de accent – de exemplu, ‘rápido (rapid).

Învățând aceste reguli, pronunția dumneavoastră spaniolă va fi întotdeauna perfectă.

Ghidul dvs. complet de pronunție spaniolă

Cu acest ghid de pronunție spaniolă la îndemână, vă va fi mult mai ușor să vă faceți înțeles atunci când vorbiți în spaniolă.

Acesta fiind spus, cel mai bun mod de a stăpâni pronunția spaniolă este să ascultați și să copiați vorbitori adevărați de spaniolă, și aici vă poate ajuta Gritty Spanish!

Vând toată gama noastră de materiale de învățare a limbii spaniole pentru a începe, sau nu ezitați să ne contactați pentru mai multe informații.