În fiecare duminică, când spunem rugăciunea Domnului, ne rugăm “Vie împărăția Ta”, dar dacă sunteți ca mine, s-ar putea să vă întrebați cum este acea împărăție – împărăția lui Dumnezeu. Chiar înainte ca Isus să-și înceapă slujirea, în cartea Matei, Ioan Botezătorul deja predică și botează mulțimile, chemându-le să se pocăiască pentru că “împărăția cerurilor s-a apropiat”. După botezul și ispitirea sa, după ce Ioan a fost arestat, aflăm în capitolul 4 din Matei că Isus a început să proclame exact același mesaj.
Iisus petrece apoi tot capitolul 13 din Matei explicându-le ucenicilor și mulțimii din jurul său, în parabole, cum este această împărăție a cerurilor. Așadar, dacă noi suntem un popor, urmând un Mântuitor care ne cere să ne rugăm ca împărăția lui Dumnezeu să vină, ce înțelegem prin aceasta? Cum știm când a venit împărăția, cum este ea? Fiind o persoană foarte motivată de mâncare, capitolul 13 vs. 33 din Matei îmi face urechile să ciulească atunci când citesc Scripturile.
Isus îi spune mulțimii că “Împărăția cerurilor se aseamănă cu drojdia pe care a luat-o o femeie și a amestecat-o cu trei măsuri de făină, până ce toată s-a făcut aluat”. Deci împărăția cerurilor este ca drojdia… hmm. Când citesc această parabolă, îmi este ușor să îmi imaginez că este propria mea bunică în bucătărie, adăugând drojdie la aluatul de pâine, așteptând să crească, modelând aluatul în delicioasele rulouri de cină pe care familia mea le mânca la prânzul de duminică, așteptând ca drojdia să facă rulourile să crească și mai mult, înainte de a le pune în cele din urmă în cuptor să se coacă. Îmi amintesc orele pe care le-am petrecut cu ea, învățând cum să fac acea faimoasă rețetă de rulouri de cartofi, și cum de fiecare dată când încerc să le fac fără îndrumarea ei, pur și simplu nu ies cum trebuie. Sunt prea dense, nu seamănă cu rulourile ei ușoare și pufoase, care erau punctul de bază al meselor de familie. Diferența dintre chiflele ei și ale mele – ea știa când și cum să lase drojdia să-și facă treaba, eu sunt rareori suficient de atentă să aduc apa la temperatura potrivită pentru ca drojdia să crească, iar dacă o face, sunt predispusă să bag aluatul în cuptor înainte ca drojdia să-și facă treaba și să facă aluatul să crească până la capăt. Sunt prea nerăbdătoare.
Un brutar de pâine pe nume Katrina descrie astfel lucrul cu drojdia: “Drojdia m-a învățat să privesc, să am răbdare și să cunosc importanța sincronizării, când să aștept pur și simplu și să am încredere că aluatul crește fără ajutorul meu și când să intervin și fie să împart/formez/pliez/ sau să coc aluatul. se schimbă în fiecare zi, așa că nu poți să o iei de bună. În ziua în care crezi că te-ai descurcat bine, aluatul te umilește cu un fel de schimbare. Drojdia este vie și m-a învățat cum să lucrez cu cei vii și cum să aștept în mod activ.”
Așa că atunci când Isus spune că Împărăția cerurilor este ca drojdia – el spune că Împărăția este ca acest microorganism unicelular care este viu. Un membru al familiei ciupercilor cu 1.500 de specii diferite, unele ca drojdia de panificație, metabolizează zahărul în alcool și dioxid de carbon, făcând ca pâinea să crească, iar sucul de struguri să se transforme în vin. Diferite tipuri de drojdie pot fi găsite pretutindeni – pe coaja fructelor și a plantelor, în sol, pe pielea oamenilor, în sistemul nostru digestiv și chiar în mediile de mare adâncime. Așa că… poate că atunci când Isus spune că împărăția cerurilor este ca drojdia – le spune ascultătorilor săi că împărăția cerurilor este vie și în creștere, la fel ca drojdia din aluatul de pâine. Poate că spune că împărăția cerurilor este pretutindeni, la fel ca drojdia care se răspândește în tot aluatul, sau drojdiile care se găsesc peste tot pe planeta noastră, de pe fundul oceanului până în mucoasa stomacului nostru.
Dar ceea ce am observat la fabricarea pâinii mele față de cea a bunicii mele și ceea ce a spus Katrina, o brutăriță profesionistă, despre lucrul cu drojdia, cred că ne poate spune ceva și despre Împărăția cerurilor. La fel ca fabricarea pâinii, lucrarea de construire a împărăției necesită timp, necesită grijă și răbdare. Dacă aruncăm pâinea în cuptor înainte ca drojdia să-și fi făcut treaba, dacă frământăm prea mult aluatul, pâinea rezultată va fi densă, tare și subțire în loc să fie ușoară și pufoasă. Dacă împărăția cerurilor este pretutindeni, atunci să o vedem, să ne dăm seama că este acolo, necesită toată atenția noastră. La fel cum trebuie să te uiți la microscop pentru a vedea o tulpină de drojdie, trebuie să privești cu atenție lumea din jurul nostru pentru a vedea împărăția cerurilor, iar apoi trebuie să îi oferi condițiile potrivite pentru a prospera.
În cele din urmă, ca și drojdia, împărăția cerurilor transformă tot ceea ce se amestecă cu ea. Ingredientele din pâine – făină, apă, sare, zahăr, fără drojdie vor produce o pâine nedospită, plată și crocantă – dar adăugați drojdie și dați-i condițiile potrivite, lăsați-o cu răbdare să crească – și va crește cu 3, 4, 5 centimetri în înălțime și va fi moale și pufoasă. La fel ca drojdia amestecată în aluatul de pâine, atunci când lăsăm împărăția cerurilor să crească, vom găsi inimile, viețile și comunitățile noastre transformate.
Prin parabola drojdiei, Isus ne învață că Împărăția cerurilor este vie, este peste tot, are nevoie de atenție și răbdare pentru a crește și transformă tot ceea ce atinge. Unde vezi împărăția cerurilor vie în jurul tău? Cum o îngrijești și cum îi permiți să crească precum drojdia în aluatul de pâine? Cum sunteți voi, cum este comunitatea noastră, transformată de împărăția cerurilor, în interiorul și în jurul fiecăruia dintre noi?
.