Logan era doctorand și studia poezia italiană antică. Viața lui era plină de rafturi de cărți vechi și de o slujbă de profesor unde trebuia să inspire bobocii letargici. Consilierul său de doctorat era dificil și inconsecvent, iar Logan era un împătimit al oamenilor care își făcea griji pentru consilierul său și pentru studenții care erau mereu supărați pe el. A venit să mă vadă la cererea soției sale, Yuko, care începuse să intre în panică din cauza schimbării sale de personalitate. “Obișnuia să fie vesel, iubitor de distracție și interesat de munca sa”, a spus ea. “Acum este un zombi. Trece peste tot și nu vorbește cu mine, sau cu oricine altcineva. Vine acasă, se duce la culcare și apoi pleacă în zori. Chiar și atunci când este în fața calculatorului sau cu o carte, nu este implicat în ea. Nu mi-a mai acordat nicio atenție de mult timp.”

Când ne-am întâlnit prima dată, Logan era cocoșat în scaunul lui de parcă ar fi încercat să dispară. Vocea lui era mică și slabă, iar el a enumerat atât de multe lucruri care îl copleșeau, încât nu puteam să le țin evidența. Viața îl strângea, iar el făcea zgomote de plâns.

Spectrul depresiei

Logan era serios deprimat. Schimbări în somn și în alimentație? Verificat. Pierderea interesului pentru activitățile care îi plăceau înainte? Verificat. Sentimente de vinovăție? Fără oprire. Și așa mai departe. Vorbea în termeni autodistructivi: “Sunt prost, de ce am crezut că pot face asta? Sunt o dezamăgire pentru Yuko.” Și a descris dureri emoționale intense și gânduri sinucigașe: “Nu voi termina niciodată, iar familiei mele îi va fi mai bine fără mine”. În mod clar, durerea lui îl omora atât pe el cât și căsnicia lui.

Depresia și relațiile

Depresia duce relația cu victima în jos. Multe studii arată cum se întâmplă acest lucru. Pentru început, persoanele depresive deseori emană valuri de negativitate, ceea ce este greu de gestionat de către partener. De asemenea, aceștia fac mai multe alegeri proaste atunci când sunt deprimați, cum ar fi să conducă în stare de ebrietate sau să spună lucruri răutăcioase. Partenerii nedeprimați își fac adesea griji sau se simt vinovați pentru ceea ce se întâmplă. Un studiu a descoperit că atunci când o persoană se uită la fața partenerului său deprimat, aceasta provoacă o reacție depresivă în propriul creier. Este stresant să vezi pe altcineva în suferință, iar acest lucru alimentează un cerc vicios. Când Yuko devenea supărată, aceasta declanșa percepțiile distorsionate ale lui Logan. El vedea emoția ei ca fiind ostilă, chiar și atunci când nu era așa. El a presupus că ea se supăra pentru că îl ura, când realitatea era că era îngrijorată.

Ciclul continuă pe măsură ce partenerul deprimat este consumat de durerea sa și nu poate simți afecțiune sau să se ocupe de cealaltă persoană. Când cineva este în suferință, pierde contactul cu intuiția sa și nu poate înțelege expresiile sau limbajul corporal al celorlalți. Durerea acaparează toată atenția. Există un proverb care spune că un om cu o durere de dinți nu poate fi îndrăgostit și este la fel cu durerea emoțională. O durere palpitândă în suflet lasă puțin loc pentru orice altceva.

Logan a demonstrat multe percepții alterate, depresive. El “știa” că elevii săi credeau că este un profesor oribil, când în realitate majoritatea erau obosiți și nu erau pasionați de poezie. Starea sa melancolică i-a amplificat autocritica, iar cuvintele sale au devenit iraționale și dure.

Din fericire, terapia, o mai bună îngrijire de sine și o comunicare deschisă cu Yuko l-au ajutat pe Logan să-și revină. După ce depresia a dispărut, a văzut lucrurile mai clar, a fost mai puțin înclinat spre negativitate extremă și i-a revenit speranța că poate reuși în studii și în relația sa. Dacă tu sau cineva pe care îl iubești se luptă, cereți ajutor. O relație poate fi o forță vindecătoare, iar partenerii pot lucra pentru a găsi resurse și a se simți mai bine împreună.