Dacă ați veni la mine acasă în preajma Crăciunului, ați observa o serie de cutii de cadouri destul de mari și împachetate, așezate lângă ușa din față a casei noastre. Aceste cutii decorate în mod glorios au toate culorile Crăciunului. Au toată strălucirea și strălucirea asociate cu cea mai materialistă sărbătoare a sezonului. Ele sunt chiar toate legate cu fundițe mari și late.

Există însă o singură problemă cu cutiile din fața casei mele. Ele sunt goale. Dacă cineva ar veni și le-ar lua când nu ne uităm, nu ar lua nimic mai mult decât un nimic prețios. Pachetele conțin fanfara și toate aspectele ceremoniale ale Crăciunului, dar nu au nicio semnificație sau valoare în interior.

În multe feluri, aceste pachete reflectă și reprezintă o mulțime de creștini din ziua de azi. Ei se îmbracă la patru ace în parafernalia creștină a culturii noastre. Ei poartă o Biblie sub braț, merg la biserică, predau la școala de duminică și toate celelalte. Cu toate acestea, dacă ar fi să desprindem hârtia, banda adezivă și fundițele, de multe ori nu am putea localiza înăuntru viața vibrantă, dătătoare de viață și abundentă a lui Isus Hristos. Fără Isus, creștinismul este doar o altă religie printre multe altele. La urma urmei, El este însăși esența lui Dumnezeu, care a venit nu numai pentru a lua păcatele lumii, ci și pentru a ni-L descoperi pe Tatăl în carne și oase.

În consemnarea nașterii Sale, citim,

“‘Ea va naște un Fiu; și Îi vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele sale’. Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul: “Iată, fecioara va rămâne însărcinată și va naște un Fiu și Îi vor pune numele Emanuel”, ceea ce în traducere înseamnă: “Dumnezeu cu noi”.”” (Matei 1:21-23)

Esența acestui pasaj și a acestui eveniment din istorie nu constă doar în faptul că s-a născut un copil. Esența este că Dumnezeu a devenit un copil. Dumnezeu a fost în pătuț. Citim despre acest lucru în profeția găsită în Isaia: “Căci ni se va naște un copil, ni se va da un fiu ….”. (Isaia 9:6) Rețineți că pruncul se naște, dar Fiul este dat. Acest lucru se datorează faptului că Fiul exista înainte de nașterea copilului. Fecioara a dat naștere unui copil, dar copilul pe care l-a născut fecioara exista înainte ca aceasta să rămână însărcinată. Prin urmare, Fiul a fost dat, nu născut.

În cartea Evrei avem parte de o conversație între Dumnezeu, Tatăl și Hristos, Fiul. În ea, ei vorbesc despre venirea lui Hristos pe pământ sub formă de om pentru a face voia Tatălui: “De aceea, când va veni în lume, El spune: ‘Jertfă și sacrificiu nu ai dorit, ci un trup Mi-ai pregătit; în arderi de tot și în jertfe pentru păcat nu Ți-a plăcut. Atunci am zis: “Iată, am venit (În sulul cărții este scris despre Mine) ca să fac voia Ta, Dumnezeule!””. (Evrei 10:5-7)

Nu numai că Isus a venit să facă voia Tatălui, dar a venit să-L reprezinte pe Dumnezeu, Tatăl, pentru ca noi să știm cum este să-L avem pe Dumnezeu cu noi, așa cum definește numele Emanuel. În Coloseni, citim: “El (Isus) este chipul Dumnezeului invizibil ….”. (Coloseni 1:15) În Evrei, “Și El (Isus) este strălucirea slavei Sale și reprezentarea exactă a naturii Sale ….” (Evrei 1:3) Și în Ioan: “La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu …. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi …. Nimeni nu L-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Dumnezeu născut, care este în sânul Tatălui, L-a explicat”. (Ioan 1:1, 14, 18)

Isus Hristos este Emanuel: Dumnezeu cu noi.

.