• 17 octombrie 2014
• De către personalul GoodTherapy.org

Pentru mulți oameni, există puține lucruri care evocă un sentiment mai liniștitor de căldură, confort, stabilitate și siguranță decât întoarcerea acasă. Mulți oameni își văd căminul ca pe o fortăreață personală – un bastion de dragoste și sprijin necondiționat. Acasă avem tendința de a avea mai multă libertate, mai mult timp pentru familie și, cel puțin pentru câteva ore, ni se oferă o evadare din agitația zilei. Pentru victimele violenței domestice, însă, căminul este orice altceva în afară de un refugiu.

Potrivit Coaliției Naționale Împotriva Violenței Domestice (NCADV), violența domestică este agresiunea fizică intenționată, intimidarea, bătaia, agresiunea sexuală și/sau utilizarea altor comportamente amenințătoare de către un membru al unei gospodării împotriva altuia. Alte forme mai puțin evidente de comportament abuziv includ urmărirea, folosirea de priviri sau gesturi amenințătoare, încercările de a controla sănătatea reproductivă a unui partener intim (de exemplu, refuzul de a folosi contracepția în timpul actului sexual) și manifestările de agresiune psihologică, cum ar fi doborârea, umilirea sau izolarea unui partener intim.

Prevalența șocantă a violenței domestice în America

Violența partenerului intim (IPV), un termen mai restrâns pentru violența domestică, afectează atât bărbații, cât și femeile, căsătorite (violență conjugală) sau necăsătorite. Departamentul de Justiție al SUA estimează că 1,3 milioane de femei și 835.000 de bărbați sunt victime ale violenței fizice din partea unui partener intim în fiecare an.

De asemenea, NCADV raportează că, dintre toate victimele violenței domestice, 85% sunt femei; în medie, una din patru femei americane va fi victimă a violenței domestice în timpul vieții. Statisticile privind criminalitatea indică, de asemenea, că aproape o treime din toate victimele feminine ale omuciderilor au fost ucise de un partener intim.

Violența domestică: Rănile psihologice și emoționale

Caracteristicile rupte, învinețite și lovite sunt semnele evidente ale abuzului domestic. Cu toate acestea, la fel cum rănile fizice necesită îngrijirea și atenția noastră, este imperativ ca rănile psihologice și emoționale suferite în urma acestor evenimente traumatice să fie, de asemenea, abordate.

Asociația Americană de Psihologie (APA) explică faptul că trauma psihologică este “un răspuns emoțional la un eveniment teribil …” care interferează cu capacitatea unui individ de a funcționa așa cum ar face-o în circumstanțe normale. În timp ce impactul psihologic al unui anumit incident va varia de la o persoană la alta, majoritatea indivizilor experimentează niveluri crescute de stres emoțional după ce trec prin evenimente traumatice. Din fericire, aceste sentimente de suferință dispar adesea dacă se primește un sprijin adecvat din partea membrilor familiei, a prietenilor, a profesioniștilor din domeniul sănătății mintale și a altor rețele sociale.

Pentru victimele abuzului conjugal și ale altor tipuri de violență din partea partenerului intim, însă, situația nu este întotdeauna atât de clară. Teama de represalii din partea partenerului abuziv ar putea împiedica victimele să caute asistența necesară. Sentimentele de rușine și jenă, în special în rândul victimelor de sex masculin, pot fi, de asemenea, un obstacol major în calea solicitării de servicii sau ajutor. Această lipsă de sprijin emoțional poate duce la accentuarea fricii, anxietății, depresiei, furiei, stresului posttraumatic, retragerii sociale, consumului de droguri ilicite, dependenței de alcool și chiar la ideații suicidare.

Este clar că rănile psihologice și emoționale ale violenței domestice sunt devastatoare. Ele pot bântui potențial victimele timp de mulți ani și le pot răpi capacitatea de a trăi o viață bogată și plină. Aceste răni sunt complet nedetectabile cu raze X și prea adesea rămân netratate.

Impactul social al violenței domestice

Violența domestică are adesea un efect în lanț care sfâșie țesătura vieții victimei. Impactul psihologic, emoțional și social al violenței domestice poate persista mult timp după ce violența a dispărut și chiar și după ce victima a părăsit partenerul abuziv.

Centrul Național pentru PTSD, o importantă organizație de cercetare și educație care studiază efectele psihologice ale traumei, a identificat mai multe scenarii care indică semnale de alarmă într-o relație nesănătoasă. O relație nesănătoasă poate fi indicată atunci când unul dintre parteneri:

• Controlează complet toate finanțele gospodăriei.
• Limitează sau închide complet viața socială a celuilalt partener. El sau ea îl poate izola pe celălalt partener de prieteni și familie.
• Amenință în mod constant să ruineze reputația celuilalt partener, mai ales după ce acesta și-a exprimat dorința de a pune capăt relației.
• Încearcă în mod repetat să îl sperie pe celălalt prin spargerea de lucruri, prin găuri în pereți și prin rănirea sau amenințarea de a răni animalele de companie.
• Evocă în mod sistematic sentimente de vinovăție sau rușine la celălalt partener.

Aceste tipuri de comportamente coercitive și de control sunt adesea prezente în cazurile de violență domestică și pot avea un impact profund asupra modului în care o victimă a abuzului este capabilă să funcționeze din punct de vedere social, chiar și după ce a părăsit o relație abuzivă. În cazul în care o persoană este dependentă din punct de vedere financiar de partenerul său abuziv, orice decizie de a scăpa de abuz atrage după sine posibilitatea reală de a rămâne fără adăpost. Un studiu (2003) a arătat că, în rândul unui eșantion de 110 femei care au suferit abuzuri domestice, 38% au raportat că nu au un adăpost.

Problemele sărăciei și ale lipsei de adăpost sunt strâns legate de actul abuziv de a izola un partener intim de familie, prieteni și alte surse de sprijin social. În circumstanțe normale, o persoană cu legături sociale puternice se va uita la rudele sale și/sau la colegii săi atunci când are nevoie de asistență. Cu toate acestea, izolarea de aceste grupuri de sprijin poate face ca legăturile să se ofilească. În cele din urmă, persoanele care se confruntă cu violența domestică ar putea motiva că sunt complet singure în luptele lor și că fostele resurse nu mai sunt disponibile.

Inclusiv dacă un supraviețuitor reușește să scape de o relație violentă, cicatricile abuzurilor din trecut pot influența în mod semnificativ viitoarele relații intime. Centrul Național pentru PTSD explică faptul că unele persoane care au îndurat VPI pot nici măcar să nu creadă că există relații sănătoase. Astfel, acestea ar putea intra în noi relații cu aceleași așteptări nesănătoase pe care le aveau anterior. Alte provocări ar putea include amintiri intruzive ale abuzurilor din trecut (de exemplu, în timpul momentelor intime cu un nou partener), coșmaruri, dificultăți de comunicare și sentimente de inutilitate.

Efectul violenței domestice asupra copiilor

Cercetarea arată că dezvoltarea unui copil poate fi afectată negativ de abuzul domestic. Un studiu realizat de Appel și Holden (1998) subliniază chiar o mare suprapunere între gospodăriile în care există VPI și abuzul asupra copilului. Centrul Național pentru PTSD estimează că această suprapunere este de aproximativ 40-60%. Potrivit statisticilor de la NCADV, băieții care sunt expuși la violență domestică au de două ori mai multe șanse să își abuzeze partenerele intime și copiii atunci când vor crește.

Statistici la fel de revelatoare ale Asociației Baroului American arată că fetele cu un istoric de abuz fizic sau sexual au fost mai predispuse decât fetele care nu au fost abuzate să se implice în comportamente riscante, cum ar fi fumatul (26% față de 10%), consumul de alcool (22% față de 12%) și abuzul de substanțe (30% față de 13%). Fetele abuzate au fost, de asemenea, mai predispuse să se înfrupte și să facă purgative decât fetele neabuzate (32% față de 12%). Într-un alt studiu care a implicat 2.245 de copii și adolescenți, s-a evidențiat faptul că expunerea recentă la abuzul domestic a fost un factor principal în prezicerea unui viitor comportament violent. Chiar dacă copiii nu sunt abuzați în mod direct, ei sunt afectați de faptul că sunt martori ai violenței domestice.

Unde și cum puteți obține ajutor

Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă este victima abuzului domestic, vă rugăm să căutați ajutor. Cu cât abuzul persistă mai mult timp, cu atât mai multe daune poate provoca din punct de vedere fizic și psihologic. Există sprijin la nivel național și în comunitatea dvs. pentru a vă ajuta să puneți capăt ciclului de violență și să treceți dincolo de el. Iată câteva resurse în cazul în care aveți probleme:

• Dacă sunteți rănit sau în pericol imediat, vă rugăm să sunați la 911 și să faceți tot ce puteți pentru a ajunge într-o situație mai sigură.
• Contactați National Domestic Violence Hotline la 800-799-SAFE (7233) sau 800-787-3224 (TDD). Linia telefonică națională vă poate îndruma către adăposturile locale din comunitatea dumneavoastră și/sau către servicii vitale.
• Pentru resurse locale, vizitați această secțiune a womenshealth.gov pentru a găsi sprijin și un refugiu sigur în statul dumneavoastră.
• Dacă căutați ajutor online, asigurați-vă că vă ștergeți istoricul de navigare pe internet, astfel încât partenerul dumneavoastră abuziv să nu vă poată urmări căutările. Firefox, Internet Explorer și Google Chrome au toate opțiuni pentru a șterge istoricul de navigare, situate în colțul din dreapta sus, sub X-ul roșu pentru a închide fereastra.

Chiar și după ce violența a dispărut, efectele psihologice ale violenței domestice pot rămâne. Căutarea ajutorului unui profesionist în domeniul sănătății mintale, cum ar fi un consilier sau un terapeut, poate fi esențială pentru a ajuta o victimă să își găsească liniștea. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă este victima violenței domestice, luați în considerare posibilitatea de a vorbi cu un profesionist cu experiența și cunoștințele necesare pentru a ajuta o persoană să depășească rănile psihologice ale violenței domestice.

1. American Bar Association, Commission on Domestic and Sexual Violence. (n.red.). Statistici privind violența domestică. Retrieved September 26, 2014, from http://www.americanbar.org/groups/domestic_violence/resources/statistics.html
2. American Psychological Association. (n.red.). Trauma. Retrieved September 26, 2014, from http://www.apa.org/topics/trauma/
3. Appel, A. E., & Holden, G. W. (1998). The co-occurrence of spouse and physical child abuse: A review and appraisal. Journal of Family Psychology, 12, 578-599.
4. Australian Psychological Society. (n.red.). Înțelegerea și gestionarea traumei psihologice. Retrieved September 26, 2014, from http://www.psychology.org.au/publications/tip_sheets/trauma/
5. Baker, C.K., Cook, S.L. & Norris, F.H. (2003). Violența domestică și problemele de locuire. O analiză contextuală a căutării de ajutor de către femei, a sprijinului informal primit și a răspunsului sistemului formal . Violence Against Women, 9(7), 754-783. doi:10.1077/1077801203009007002
6. Black, M.C., Basile, K.C., Breiding, M.J., Smith, S.G., Walters, M.L., Merrick, M.T., Chen, J., & Stevens, M.R. (2011). The National Intimate Partner and Sexual Violence Survey (NISVS): 2010 Summary Report (Studiul național privind violența sexuală și a partenerului intim (NISVS): Raport de sinteză 2010). Atlanta, GA: National Center for Injury Prevention and Control, Centers for Disease Control and Prevention.
7. Centers for Disease Control and Prevention. (2013). Violența partenerului intim: Consecințe. Retrieved September 26, 2014, from http://www.cdc.gov/violenceprevention/intimatepartnerviolence/consequences.html
8. National Coalition Against Domestic Violence. (n.red.). Date despre violența domestică. Retrieved from http://www.ncadv.org/files/DomesticViolenceFactSheet%28National%29.pdf
9. National Coalition Against Domestic Violence. (n.d.). Victimele masculine ale violenței. Retrieved from http://www.ncadv.org/files/MaleVictims.pdf
10. S. Departamentul de Afaceri al Veteranilor, Centrul Național pentru PTSD. (2014). Violența partenerului intim. Recuperat la 26 septembrie 2014, de la http://www.ptsd.va.gov/public/types/violence/domestic-violence.asp

.