Toiagul de corecție.

Proverbe 22:15 (NLT) “Inima unui tânăr este plină de nebunie, dar disciplina fizică o va alunga departe.”

Există acțiuni ale providenței care te umplu de consternare. Nu numai că ai necazuri în interior, dar, oricât de ciudat ar părea, ai și necazuri în exterior. În parte provine de la prietenii care spun că ești nebun pentru că ai crezut în Hristos; ar vrea Dumnezeu ca și ei să fie mușcați de aceeași nebunie. Apare, de asemenea, din cauza unor circumstanțe asupra cărora nu ai niciun control. Nu este neobișnuit ca Dumnezeu să facă să naufragieze vasul în care navighează poporul Său, deși Își împlinește promisiunea că nici un fir de păr din capul lor nu va pieri. Nu vă mirați dacă El face ca două mări să se întâlnească în jurul bărcii voastre, că nu au mai rămas decât câteva scânduri și bucăți rupte din corabie. Dacă aveți credință în Hristos, El vă va aduce în siguranță la țărm.

Nu este deloc neobișnuit ca Domnul să adauge biciuirea exterioară a necazului la biciuirea interioară a conștiinței. Această dublă biciuire este destinată inimilor mândre și încăpățânate, pentru ca ele să fie aduse cu umilință la picioarele lui Isus. Căci în noi se poate spune, așa cum a spus Solomon despre copil: “Nebunia este legată în inima unui copil; toiagul de îndreptare o va alunga departe de el” (Prov. 22:15). Dumnezeu scoate nebunia din tine prin înțepătura toiagului Său.

“Loviturile care rănesc curăță răul, ca și loviturile din adâncul inimii” (Prov. 20:30). Domnul îți face rănile negre și albastre. N-ar trebui să mă mir dacă El le va lăsa să se infecteze până când veți spune cu Isaia: “De la talpa piciorului până la cap, nu este nimic sănătos în el, ci răni și vânătăi și răni putrezite; nu au fost închise, nu au fost legate, nu au fost alintate cu unguent” (Is. 1:6). Atunci mila veșnică va profita de suferința ta extremă și te va aduce mai aproape de Hristos.

– Charles Spurgeon

.