Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer diagnosticat în rândul bărbaților americani și provoacă anual mai multe decese în rândul bărbaților decât orice altă tumoare, cu excepția cancerului pulmonar. Cu toate acestea, doar o mică parte din cancerele de prostată diagnosticate sunt în cele din urmă letale. O mare majoritate a bărbaților cărora li s-a descoperit cancer de prostată mor în cele din urmă din alte cauze, cel mai adesea din cauza bolilor cardiovasculare. Toate tratamentele disponibile pentru cancerul de prostată (intervenție chirurgicală, radioterapie, terapie hormonală și altele) prezintă un risc de complicații, efecte secundare și alte efecte asupra calității vieții pe termen lung a pacientului. Înainte de a lua o decizie cu privire la tratamentul pentru cancerul de prostată, este important să se estimeze probabilitatea ca o anumită tumoare să recidiveze după tratament, să progreseze și să reprezinte o amenințare pentru viață.

Metode de evaluare a riscului

Sistemele de evaluare a riscului nu sunt menite să înlocuiască procesul decizional individualizat între clinician și pacient, ci mai degrabă să ofere un instrument simplu pentru a facilita clasificarea riscului de boală în procesul de luare a deciziilor clinice și în cercetările viitoare.

Există mai multe abordări pentru evaluarea riscului, inclusiv clasificarea D’Amico, o varietate de nomograme și scorul UCSF-CAPRA.

Clasificarea riscului (D’Amico): Clasificarea elaborată de D’Amico și colegii săi este una dintre cele mai utilizate pe scară largă și reprezintă un bun punct de plecare pentru evaluarea riscului. Acest sistem utilizează nivelul PSA (testul de sânge), gradul Gleason (aspectul microscopic al celulelor canceroase) și stadiul T (dimensiunea tumorii la examenul rectal și/sau ecografie) pentru a grupa bărbații ca fiind cu risc scăzut, intermediar sau ridicat. Risc scăzut: PSA mai mic sau egal cu 10, grad Gleason mai mic sau egal cu 6 și stadiu clinic T1-2a Risc intermediar: PSA între 10 și 20, scor Gleason 7 sau stadiu clinic T2b Risc ridicat: PSA mai mare de 20, scor Gleason egal sau mai mare de 8, sau stadiul clinic T2c-3a

Limitări: Nu ține cont de factorii de risc multipli

De exemplu, pacientul unu: Gleason 3+4, PSA 3,2, cancer în stadiul T1c într-un nucleu de biopsie Pacientul doi: Gleason 4+3, PSA 19,2, cancer în stadiul T2b care implică opt carote
– Ambii pacienți sunt clasificați ca având un risc intermediar, deși pacientul doi ar avea un risc de boală mult mai mare.

Nomograme: Pionierat în cancerul de prostată de către Kattan și colegii săi este o abordare care încorporează mai multe variabile de risc pentru a produce modele matematice care prezic probabilitatea de recurență sau progresie a bolii. Modelele sunt adesea prezentate sub formă de nomograme, dispozitive grafice de calcul care permit determinarea scorului pe baza valorilor prezentate pe un tabel de hârtie. Multe astfel de instrumente au fost dezvoltate pentru cancerul de prostată. Memorial Sloan-Kettering Cancer Center pune la dispoziție un calculator online care permite calcularea unora dintre modele. Câteva dintre aceste nomograme sunt bine cunoscute și au fost validate în mai multe medii.

Limitări: trebuie să se acorde atenție la interpretarea predicțiilor din calculatoare.

De exemplu,
– Un model dezvoltat folosind date de la pacienți tratați de un chirurg cu volum mare de activitate într-un oraș mare, poate să nu fie valabil pentru cei tratați de un chirurg cu volum mai mic de activitate într-o zonă rurală. În general, nomogramele dezvoltate folosind date din serii academice tind să fie oarecum prea optimiste atunci când sunt aplicate în cadrul practicii comunitare.
– Fiecare nomogramă este dezvoltată folosind un set diferit de pacienți într-un cadru diferit și, de obicei, folosind definiții diferite ale recidivei sau progresiei cancerului. Deoarece definițiile de recidivă și progresie nu sunt consecvente între nomograme, scorurile din diferitele nomograme de tratament (de exemplu, pre-prostatectomie și pre-brahiterapie) nu pot fi utilizate pentru a compara probabilitatea unui rezultat bun de la un tip de tratament față de un alt tip de tratament pentru un om individual. Fiecare nomogramă este concepută pentru a oferi o predicție a succesului tratamentului numai după ce o decizie de tratament a fost deja luată.

Scorul UCSF-CAPRA

Într-un efort de a aborda limitările acestor abordări ale evaluării riscului, UCSF a dezvoltat scorul Cancer of the Prostate Risk Assessment (UCSF-CAPRA). CAPRA este un scor direct de la 0 la 10. Este aproape la fel de ușor de calculat ca și clasificarea D’Amico, dar cu o acuratețe comparabilă cu cele mai bune nomograme. Un scor CAPRA este valabil în mai multe abordări terapeutice și prezice probabilitatea unui individ de metastaze, mortalitatea specifică cancerului și mortalitatea generală.

Scorul este calculat cu ajutorul punctelor atribuite la: vârsta la diagnostic, PSA la diagnostic, scorul Gleason al biopsiei, stadiul clinic și procentul de nuclee de biopsie implicate de cancer. Aceste variabile sunt prezentate mai jos.