Lista marcajelor și a locațiilor a fost elaborată de un grup de cercetători și istorici ai blues-ului. Traseul a fost implementat în etape, pe măsură ce fondurile au devenit disponibile. National Endowment for the Arts, National Endowment for the Humanities și Departamentul de Transport din Mississippi au oferit subvenții pentru finanțarea diverselor marcaje, care sunt co-sponsorizate cu fonduri din partea comunităților locale. Textele marcajelor sunt cercetate și scrise de foștii editori ai revistei Living Blues, Jim O’Neal și Scott Barretta, împreună cu o echipă editorială și de design care i-a inclus pe Wanda Clark, Chrissy Wilson, Allan Hammons și Sylvester Oliver.

Înainte de înființarea Mississippi Blues Trail, două marcaje preliminare au fost amplasate în Indianola, Mississippi, la un colț unde B.B. King a cântat în tinerețe și la Club Ebony.

Primii trei marcaje Mississippi Blues Trail au fost inaugurați la 11 decembrie 2006. Primul, la Holly Ridge, este dedicat pionierului blues-ului din Delta, Charley Patton.

Cel de-al doilea marcaj este situat în fața restaurantului Southern Whispers de pe strada Nelson din Greenville. Nelson Street, care a găzduit de-a lungul anilor numeroase cluburi de noapte, cafenele și cluburi de muzică, a fost cândva centrul principal al afacerilor, divertismentului și vieții sociale afro-americane din Deltă. Timp de mai multe decenii, această bandă istorică a atras mulțimile în cluburile înfloritoare pentru a asculta Delta blues; big band; jump blues; rhythm & blues; și jazz.

Cea de-a treia ceremonie de marcare a avut loc la locația originală a postului de radio WGRM din Greenwood, unde B.B. King a transmis pentru prima dată ca și cântăreț de gospel.

Până la sfârșitul anului 2016, Mississippi Blues Trail a amplasat aproape 200 de marcaje, nu numai în onoarea unor artiști individuali, cluburi, case de discuri, posturi de radio și evenimente istorice, ci și pentru a celebra plantații, străzi, orașe și comitate care au fost centre ale activității de blues. Penitenciarul de stat din Mississippi de la Parchman a fost, de asemenea, comemorat, deoarece folcloriști precum Alan Lomax au înregistrat blues-uri ale deținuților (mai ales Bukka White) în mai multe rânduri, datând din anii 1930.

.