Osteoliza este definită ca fiind procesul de distrugere progresivă a țesutului osos peri-protetic, caracterizat pe radiografiile seriale ca linii radiolucente progresive și/sau cavitație la interfața implant- os sau ciment- os. În lipsa unui tratament adecvat, osteoliza poate progresa până la slăbire aseptică și eșec catastrofal al implantului. Osteoliza este un proces multifactorial care provine din factorii gazdă, proteză și chirurgical. Miliarde de particule de uzură submicronice sunt generate la interfețele materialelor care provoacă osteoliza. Particulele de uzură sunt dispersate de-a lungul spațiului articular efectiv, în os și în țesuturile moi adiacente. Inițial, pacienții pot să nu aibă simptome clinice în ciuda dovezilor radiografice de osteoliză și pot rămâne complet asimptomatici, chiar și în prezența unei pierderi osoase substanțiale. Simptomele nu apar, de obicei, decât atunci când pierderea osoasă a ajuns să provoace slăbirea implantului, eșecul implantului (fractură) sau fractura periprotetică. Imaginile radiografice și examinarea standard oferă informații limitate și aproape întotdeauna subestimează cantitatea de pierdere osoasă. Tomografia computerizată tridimensională este mai sensibilă și poate monitoriza volumul leziunii, însă compromisurile sunt costul său ridicat și expunerea la radiații. Momentul pentru tratamentul osteolizei periprotetice este controversat, iar decizia medicală este discutabilă. Tratamentul medical pare a fi atractiv, dar nu există o terapie medicamentoasă dovedită sau aprobată pentru a preveni sau inhiba osteoliza periprotetică. Am analizat opțiunile medicale și chirurgicale care sunt disponibile pentru tratamentul osteolizei periprotezice.