Obiectiv: Investigarea satisfacției profesionale a ergoterapeuților în cadrul unui regim în schimbare prin utilizarea unei abordări temporale-geografice care să se concentreze asupra vieții profesionale de zi cu zi a terapeuților.

Participanți: Nouă ergoterapeuți de la Spitalul Universitar din Copenhaga, Gentofte, Danemarca.

Metodă: A fost utilizat un design de metodă mixtă. Terapeuții ocupaționali au ținut jurnale de timp-geografice, iar rezultatele acestora au fost fundamentate pentru interviuri individuale, semi-structurate în profunzime. Au fost înregistrate reflecțiile individuale asupra vieții profesionale de zi cu zi. Declarațiile transcrise din interviuri au fost analizate pentru a determina factorii care influențează satisfacția profesională.

Rezultate: Cei nouă terapeuți au ținut jurnale pentru o zi pe lună pentru un total de 70 de zile preselectate pe o perioadă de nouă luni; șase au participat la interviuri individuale. Au fost evidențiați patru factori care constrâng satisfacția profesională a OT. Preocupările economice, noile paradigme și metode profesionale în combinație cu o nouă structură organizațională pentru serviciul de terapie ocupațională au cauzat incertitudine. În plus, diminuarea posibilităților de supervizare de către colegi a influențat satisfacția profesională. Oportunitățile de a experimenta autonomia în viața profesională de zi cu zi au fost descrise ca facilitatori ai satisfacției profesionale.

Concluzie: Metodele temporale-geografice și de interviu au fost utile în concentrarea asupra satisfacției profesionale a ergoterapeuților, care au oferit interpretări individuale ale echilibrului dintre autonomie și trei tipuri de constrângeri în viața profesională de zi cu zi. Constrângerile se refereau la organizare, la relațiile de putere și – nu în ultimul rând – la modul în care proiectul organizațional al departamentului se potrivea cu proiectele individuale ale terapeuților terapeutici. Concordanța dintre proiectele organizaționale și cele individuale este de o importanță crucială, nu numai pentru OT, ci și pentru majoritatea locurilor de muncă în care persoanele sunt angajate pentru a servi pacienții în sectorul sănătății.