Obiectiv: Să se determine doza inițială de energie de defibrilare care este asociată cu revenirea susținută a circulației spontane (ROSC) în timpul stopului cardiac pediatric cu fibrilație ventriculară sau tahicardie ventriculară fără puls.

Metode: S-a efectuat o analiză sistematică utilizând patru baze de date (PROSPERO: CRD42016036734). Au fost luate în considerare studiile la om și studiile pe model animal privind stop cardiac pediatric care implică evaluarea dozării energiei de defibrilare externă. Rezultatul principal a fost ROSC susținut. Au fost evaluate, de asemenea, supraviețuirea și complicațiile induse de defibrilare.

Rezultate: Strategia de căutare a identificat 14.471 de citate din care au fost analizate 232 de manuscrise. Zece studii la om și 10 studii pe model animal au îndeplinit criteriile de includere. Studiile la om au fost studii de cohortă prospective (n = 6) sau retrospective (n = 4) și au inclus între 11 și 266 de pacienți (mediana = 46 de pacienți). Ratele ROSC susținute au variat de la 0 la 61% (n = 7). Niciun studiu nu a raportat o asociere semnificativă din punct de vedere statistic între doza inițială de energie de defibrilare și rata de ROSC susținută (n = 7) sau de supraviețuire (n = 6). Meta-analiza nu a fost considerată adecvată din cauza eterogenității clinice. Riscul de părtinire a fost moderat. Toate studiile pe animale au fost studii controlate randomizate cu 8 și 52 (mediana = 27) de purcei. ROSC a fost obținut frecvent (≥85%) cu doze de energie cuprinse între 2 și 7 J/kg (n = 7). Pragul de defibrilare a variat în funcție de greutatea corporală și pare să fie mai mare la sugar.

Concluzie: Dozele de energie de defibrilare și pragurile de defibrilare au variat în funcție de greutatea corporală și au avut tendința de a fi mai mari la sugari. Nu a putut fi demonstrată o asociere definitivă între dozele inițiale de defibrilare și ROSC susținută sau supraviețuirea. Clinicienii ar trebui să urmeze orientările locale bazate pe consens.